Fast food

Pornind dintr-un impuls de moment (imi e foame si bucătăria e ocupata :-) ), am decis sa caut un pic pe net de unde provin unele feluri de mancare care acum sunt grupate la categoria fast food sau junk food. Si le-am luat pe rand .. hamburger, sandwich , shawarma, hot dog,  si mare mi-a fost mirarea sa aflu ca nu sunt asa de tinerele cum credeam eu. De fapt nici unul din aceste feluri de mancare nu a fost inventat de mai putin de 100 de ani !

Orientul :

Kebab-ul , sub numele lui original de döner kebabı (friptura care se roteste) , este de origine turca si carnea de miel sau oaie se frigea la inceput pe un proțap orizontal. In secolul XIX in orașul Bursa din nord vestul Turciei, Iskender Efendi are ideea geniala de a frige carnea vertical, un pas mic pentru el , un pas mare pentru fast food-urile din lumea larga :-) .

Shawarma, este denumirea sub care arabii au preluat kebab-ul de la turci, si l-au diversificat cu carne de capra, vita, pui sau curcan. Interesant e faptul ca numele de shawarma provine din turca , de la çevirme (a invarti)  , deși turcii nu au folosit niciodată numele asta.

Gyros este versiunea greaca a kebab-ului si a fost introdus in Grecia prin Thessaloniki, unde primul producător, Giorgos, a apărut in districtul Toumba in jurul anilor 1900. Se pare ca si grecii au folosit un timp numele de doner kebab, dar l-au transformat in timp in versiunea greaca a cuvântului a roti.

Occidentul:

Banalul sandwich, are o poveste foarte interesanta: in secolul XVIII John Montagu un conte englez din ținutul Sandwich, mare amator al jocurilor de cărți , obișnuia sa ceara valetului sa-i aduca la masa o bucata de carne intre 2 felii de pâine , ceea ce-i permitea sa mănânce carne fara a murdari cărțile de grasime. Fiind conte, numele ținutului de unde provenea facea parte din titulatura sa , asa încât cei din jur au inceput sa spună ca vor același lucru ca si Sandwich.


Hot dog-ul are o poveste ceva mai lunga, si merita mai multe lamuriri. Cârnatul pare sa fie o inventie foarte veche , fiind amintit in Odiseea lui Homer, si in Cavalerii lui Aristofan. Cel mai asemanatoar tip de cârnat cu kremwurst-ul folosit azi in hot dog , este Frankfurter-ul (Frankfurter Würstchen), cunoscut inca din secolul XIII ,când a fost servit mesenilor la incoronarea regelui Maximilian II . In secolul XIX cârnatul german este adus in America de catre emigranți, si este servit fierbinte trecătorilor, la dipozitia cărora se punea si o pereche de mănuși pentru a nu se frige. Pentru ca anumiti clienți "uitau"  sa restituie mănușile la sfarsit, in jurul anilor 1870-1880 Charles Feltman in Coney Island si Anton Ludwig Feuchtwanger in St. Louis incep sa vândă carnații fierbinți in cornuri. Cum anumiti producatori de cârnați din America erau banuiti ca ar folosi carne de caine in produsele lor , termenul de dog (caine) a devenit uzual pentru cârnat in jurul anului 1884 si prima apariție scrisa a numelui de hot dog are loc in 1892, intr-un articol care povestea despre un vanzator ambulant de hot dogs, poreclit "Hot Dog Morris".

Hamburger-ul e si el un fel de mâncare care a traversat oceanul pentru a deveni celebru. Hamburg-ul era in secolul XVIII unul din cele mai mari porturi europene si marinarii care călătoreau din Hamburg in America au dus cu ei si ideea de friptura făcuta din carne tocata, preluata in New York sub titlul de friptura preparata in stil Hamburg. La vremea respectiva, hamburger-ul era o friptura făcuta din carne inferioara de vita , tocata si condimentata din plin, pe când acum .... e la fel, i-au mai adăugat sosuri , murături si cartofi prăjiți :-). Hamburger-ul este insa veteranul trupei, apărând pentru prima data in meniul unui restaurant in 1826 in New York la Delmonico's .

S-a eliberat bucataria ... ma duc sa mananc :-) .

Cantece de munte (5)

Floare de colț

Când s-a născut era lumină

Pe colțu-nsingurat de stâncă

Si-a așteptat ziua sa vină

Căldura soarelui sa strângă

Un vis frumos născut din piatra

Si dăruit privirii noastre

Pe stânci golașe ni-se arată

Tânjind spre zările albastre

E albul unei flori de stâncă

De soartă aruncat aiurea

Ce in prăpastia adâncă

Privește cum se naște lumea

E dorul omului de creste

De inălțimile ce cheamă

De-a stâncilor rece poveste

De-a muntelui eternă rană

Si v-a rămane-nsigurată

Plăpânda floare-a crestelor

De ani și ani aici uitată

In măreția munților

Rămâi, rămâi, micuța floare

Si stai de veghe pe-nălțimi

Vom reveni și fiecare

Te va purta mereu in inimi. 

Sfertul academic

Romanii traiesc intr-o lume aparte, a nonconformismului, a indiferentei fata de reguli, a lipsei de bun simt , a comoditatii , sub patronajul deja celebrei expresii "las' ca merge si asa". Si indiferent cat de mult as vrea sa fie altfel, si eu sunt un produs al societatii care ma inconjoara si ridic din umeri in majoritatea cazurilor in care incalc o regula a bunelor maniere care mi se pare mie prea complicat sa o respect. Si regula cu regula, milimetru cu milimetru, ne afundam in smârcul unei societăti ale carei valori devin din ce in ce mai lipsite de substanta.

Sa luam bunaoara o traditie împământenita si arhicunoscuta pe meleagurile noastre, sfertul academic. Ea este inteleasa de noi romanii ca si o scuza infailibila la adresa nepunctualitatii , este perfect normal sa intarzii de la o intalnire prestabilita intr-o limita de 15 minute. Traditia asta se potriveste atat de bine cu societatea noastra incat pana acum cateva zile mi se parea ceva atat de firesc si de normal ca nici nu mi-am pus vreodata problema sa verific originea ei. Mare mi-a fost surpriza cand o colega mi-a spus ca in alte tari, sfertul academic nu are nici o legatura cu notiunea de intarziere, si sincer nu-mi venea sa cred asa ceva. Dar avea dreptate, sfertul academic se refera la 15 minute de intarziere numai in Romania :-).

Notiunea de sfert academic isi are o posibila origine in Grecia antica, in Academia lui  Platon , acolo unde discipolii acestuia se intalneau cu 15 minute mai devreme de ora prestabilita pentru inceperea cursului pentru a discuta intre ei ideile predate de filozof in lectia anterioara. Desi pare destul de improbabil ca un astfel de obicei generat ad-hoc de invataceii marelui filosof , sa fi strabatut secole de-a randul sub denumirea de sfert academic, nu este chiar imposibil, daca ne gandim ca denumirea de Academie a reusit performanta respectiva :-).

Intr-un cadru mult mai recent, reintalnim notiunea de sfert academic  in universitati din Germania,Anglia, Austria, Elvetia si tarile nordice , in perioada in care ora exacta in cadrul universitatii se dadea cu ajutorul clopotului bisericii. In aceste universitati, cursurile incepeau efectiv la un sfert de ora dupa ora exacta , si studentii stiau ca atunci cand clopotul batea de ora exacta mai aveau la dispozitie 15 minute pentru a ajunge la timp la inceperea cursului. Sfertul de ora era de altfel necesar in universitati mari in care cursurile se desfasurau in cladiri aflate la o distanta considerabila una fata de alta. Chiar in prezent, notiunea aceasta de curs decalat cu 15 minute se pastreaza in anumite universitati , si studentii sunt anuntati daca un curs este de tipul cum tempore (din latina , cu timp) si incepe la si un sfert , sau sin tempore, adica cursul incepe la ora exacta. Indiferent de ce tip este , cursul incepe insa la ora prestabilita , si nu se admit exceptii :-).

Spre deosebire de alte tari unde mediul academic denota seriozitate si respect , in Romania abuzeaza de cele 15 minute de intarziere atat studentii care ar trebui sa-si respecte profesorii , cat si profesorii , care ar trebui sa reprezinte un exemplu de punctualitate pentru studentii lor. Si atunci te mai miri când prietena te lasa cu ochii in soare 30 de minute ?

Povestea vorbei - A da bir cu fugitii

Chiar de la bun început observăm ca expresia este foarte veche , contemporana cu statele feudale române in care domnitorul percepea impozite sub numele de bir sau dajdie. Cam cât de veche este ea ne spune însă Stelian Dumistrăcel, care a reușit sa identifice o formula mai veche si mai lunga a expresiei : a da bir cu fugiții in Balta. Se pare ca expresia provine din epoca fanariota, dintr-o vreme in care pașa de la Isaccea avea sub stăpânire si Balta Brateșului , loc in care se refugiau oameni care încălcaseră legea sau țărani din sudul Moldovei care nu vroiau sa plătească birurile. Theodor Codrescu confirma aceste lucruri in volumul VII din Uricariul : Turcii stăpânind Balta Brateșului cu bălțile cele mici, primea pe toti destrămații carii făceau felurite crime in părțile celelalte ale Moldovei. Aici blestemații erau apărați de pedeapsa legii.

A da bir cu fugiții , ca si o alta expresie sinonima, a da dajde cu mazilii , semnifica la început sustragerea de la plate impozitului, dar cu timpul, prin generalizare , semnificația ei a devenit sustragerea de la o obligație oarecare, sau fuga de la locul faptei.

Povestea vorbei - Se schimba calimera

Se schimba , nu se schimba, dar ce e calimera ? Conform dexonline.ro calimera e un substantiv feminin. Punct. De fapt nu are nici o semnificație de sine stătătoare , in afara de câteva expresii de care toată lumea a auzit a schimba calimera , a intoarce calimera sau a strica calimera , acest cuvânt nu prea exista in limba romana.

 Si nici nu are motive sa existe , pentru ca este un cuvat grecesc get-beget. Cei care au vizitat Grecia il știu prea bine, pentru ca l-au auzit mai mult ca sigur in fiecare dimineață de la personalul hotelului ,al restaurantului sau de la vânzători. Ceilalți pot sa il afle de aici :-), inseamna Buna dimineața!  

Ok... dar cum se schimba calimera ? In funcție de status-ul social al persoanei cu care vorbești :-). In epoca fanariota , si ulterior ei , atunci când negustorii greci au pătruns puternic in orașele noastre, clientul sau partenerul de dialog era întâmpinat cu urări de bun venit in funcție de starea lui sociala. Probabil ca dacă erai îmbrăcat mai ponosit mesajul de bun venit era de genul ce vrei țărane ? in timp ce pentru un om de vaza întâmpinarea se facea cu un Kalimera ! Bine ati venit ,cei mai faceți , sunteți sanatos ... 


Oricum, trebuie sa recunoaștem ca grecii macar schimbau calimera din cand in cand ... funcționarii nostrii publici, daca-i prinzi intr-o pasa proasta, n-o schimba deloc , te țin la nivelul de ce vrei țărane :-) .