Povestea vorbei - A face capul calendar

A fost odata ca niciodata ... pe vremea cand calendarele erau mai mult decât o suita de cifre asezate intr-un format matricial. Pe vremea cand fiecare zi avea semnificatia ei sau comemora ceva important, pe vremea cand lucrurile aveau mai multa substanța in adancurile lor, si cand marțea insemna mai mult decat "mai sunt 3 zile pana la weekend, hai ca trec si astea...". Ca sa nu ne uităm prea departe, imi aduc aminte că inainte de revoluție si chiar si in anii imediat dupa revoluție gaseai la începutul anului la chioșcurile de ziare sau in librarii tot felul de agende cu zilele anului respectiv , si pe fiecare pagina era trecut fie o caricatura, fie o gluma, fie o rețeta culinara fie amanunte legate de respectiva zi. Iar in urma cu mult timp , la inceputul secolului 19 , se publicau calendare ample conținând toate informațiile posibile, utile sau inutile, legate de zilele respective , pornind de la toti sfintii de peste an, continuand cu toate sarbatorile populare nerecunoscute de biserica si cu cati ani s-au scurs de la diverse date importante. Unul dintre cele mai elocvente exemple este Calendariul ce slujește pe 100 de ani incepand de la anul 1814 pana la anul 1914 tiparit la Buda pe cheltuiala lui Nicola Nicolae din Brasov, si care  continea o Hronologhie care spunea cati ani s-au scurs de cand au iesit o parte din romani din Dachia veche, sau cati ani s-au scurs de la aflarea fereștrilor de sticla ,  urmata de  Adunarea celor 12 luni de peste an si Pascalia care prezenta datele zilelor de Paște pe urmatorii 100 de ani, urmata mai apoi de Prognosticon cu preziceri zodiacale si astrologice, si nu in ultimul rand, informatii despre cele 7 minuni ale lumii, tarile din Europa sau insemnarea banilor ce sunt in curgere in imparatiile din Europa.


Nu e de mirare deci , ca reacția populara a fost cat se poate de prompta in a cataloga calendarele ca fiind un surplus de informatii. Chiar Anton Pann a amintit de expresia aceasta in Povestea vorbei , in capitolul dedicat casatoriei , spunand Nu face din capul tau calendar iar Ion Creanga a folosit aceeasi expresie intr-un dialog din Harap Alb Destul acum , ca ne-ai facut capul calindar! .

Si pentru ca am găsit vechiul calendar popular român printre scrierile lui Radu Anton Roman , il voi adauga si eu aici , numai de-al naiba , ca sa va fac capul calnedar :-)

Gerar
1 Anul nou, Craciunul mic, Fratele craciunului ,Sânvasâi, Siva
3 Ingroparea anului vechi
5 Ajunul bobotezei, Ziua crucii
6 Boboteaza , Iordanul, Apa-Boteaza, Aratarea Domnului, Chiraleisa
7 Sântion, Iordanitul, Iordanitul Femeilor
8 Ziua Moasei
11 Tudose
16 sf Petru de iarna, Sânpetrul Lupilor, Miezul Iernii, Circovii de iarna, Fulgeratoarele
17 Circovii de iarna , Antanasiile, Tănasea ciumii, Fulgeratoarele
18 Circovii de iarna , Tanase de ciuma , Tănase si Chirică. Fulgeratoarele
20 Eftimie
25 Filipii de iarna
29 Filipii de iarna
30 Filipii de iarna,Teciele, Treisfetitele
31 Filipii de iarna , Filip cel Schiop

Făurar
1 Martinii de iarna, Trif nebunul, Sfantul trifan, Trifonul viermilor si al lacustelor, Arezanul viilor, Ziua omizilor
2 Martinii de iarna , Martinul cel mare, Ziua ursului, Stretenia, Târcolitul viilor, Anul nou al podgorenilor
3 Martinii de iarna , Simion Batrânul
5 Cârneleagă
10 Haralambie
11 Vlasie, Vlasii ochilor, Vracii
12 Harța, Săptămana clisei, Săptămana vârstată
16 Pamfile
17 Mosii de iarna, Sambata mortilor, Sambata piftiilor
18 Lasatul secului de carne
19 Saptamana alba, Saptamana branzei, Saptamana nebunilor
20 Marțea alba
22 Joia Nepomenita, Joia necurata
23 Vinerea oualelor
24 Dragobete, Drăgostitele, Logodna pasarilor, Sântion de primavara
25 Lasatul secului de branza
26 Inceputul postului mare, Păresimile, Saptamana mare, Lunea curata, Spolocania, Lunea păstorilor, Lunea forfecarilor, Lunea viermilor, Tărbacul cainilor, Cucii
27 Intrarea in saptamâna Caii lui Sântoader, Marțea incuiata, Marțea sântoaderului, Marțea ciorilor, Marțea traznetului
29 Joimarica, Joia iepelor, Joia tuturor jivinelor, Joia furnicilor

Mărțișor
1 Vinerea Sântoaderului, Baba Dochia, Baba Marta, Cap de primavara, Martisorul, Intrarea in zilele Babei
2 Sântoaderul cel mare, Sâmbata mortilor
4 Iesirea din saptamâna Caii lui Sântoader
5 Marțea Incuiata
9 Măcinicii, Mosii de Mărtisor, Moartea Dochiei, Iesirea din zilele Babei , Sâmbra plugului, Cap de primavara, Anul nou al plugarilor
10 Intrarea in zilele Moșilor
15 Cristofor
16 Ajunul lui Alexie
17 Alexiile, Corn inflorit, Alexie omul lui Dumnezeu cel Cald, Ziua șarpelui, Ziua peștelui
18 Iesirea din Zilele Moșilor
20 Miezul Păresimilor, Târnoasele, Sarbatoarea oualelor, Miercurea numaratului oualelor, Ziua sarpelui
21 Târ-nainte, târ-napoi (Echinocțiul)
24 Ajunul Blagoveșteniei
25 Blagoveștenie, Buna vestire, Ziua cucului
26 Stoborul Blagoveșteniilor, Gavril Blagoveșnicul, Parintii Blagoveștenilor
30 Sambata ursului

Prier
1 Ziua pacalitului, Ziua nebunilor
6 Moșii de Florii, Sambata floriilor, Lăzărelul
7 Floriile, Nunta urzicilor
8 Saptamana patimilor, Saptamana mare
10 Miercurea Paștior
11 Joimari, Joimarița, Mosii de Joimari, Joia neagra , Joia Verde, Sarbatoarea dinților
12 Vinerea seaca, Vinerea Mare, Vinerea Patimilor
13 Sambata Paștelui
14 Paștele, Saptamana Paștelui, Saptamana luminata
15 A doua zi de Paște
16 A triea zi de Paște, Marțea dracului, Mătcălău
18 Joia Paștilor, Joia rea , Joia verde, Joia nepomenita, Joia necurata, Paparuda
19 Fântânița
20 Sambata Tomii
21 Paștele blajinilor, Paștele mic, Druște
22 Sângiorzul Vacilor, Ajunul Sângiorzului, Mâncatoarea, Saptamana neagra, Lunea mortilor
23 Sângiorzul, Sângeorgiu, Blojul. Anul nou al Ciobanilor, Ropotinul țestelor
24 Poitra lui sf Gheorghe
25 Joia verde, Marcul boilor
30 Ropoinul țestelor, Marțea dracului, Marțea de traznet, Ziua ucigasului, Caloianul, Ajunul Armindenului

Florar
1 Armindeni, Incepatorul verii, Ziua pelinului
2 Joia verde
5 Saptamana Rusaliilor
10 Todorusale, Strat de rusalii, Sfredelul Rusaliilor
12 Ghermanul, Harmanul viermilor
14 Ropotinul țestelor
16 Joia verde
18 Moșii de lapte, Gherman
21 Costandinul puilor, Constantin Graur
22 Mosii de Ispas
23 Ispasul, Paștele cailor, Joia iepelor, Joia verde
25 Nedeea lui Ispas, Ioan Fierbe-Piatra
27 Oarbele șchioapele, Lunea ratacita
28 Ropotinul țestelor
30 Joia verde
31 Irimia, Sarbatoarea boilor

Cireșar
1 Sambata Rusaliilor, Mosii de rusalii, Mosii cei Mari, Mosii de sâmburi, Mosii de vara, Nașterea Călușului
2 Duminica mare, Rusaliile
3 A doua zi de rusalii
4 A treia zi de rusalii
5 Joia nepomenita, Buciumul rusaliilor, Bulcile
8 Rusitorii, Rusitoarele
9 Duminica tuturor Sfintilor, Lasatul secului de Sânpetru
10 Timotei, Lunea incurcata
11 Spartul Călușului, Martea Călușului, Vartolomeul grâului
12 Onufrie, Nunta soarecilor
14 Eliseiul grâului, Joia mânioasa
19 Iuda
23 Mosii de Sânziene, Ajunul Sântion
24 Sânziene, Dragaica, Amuțitul cucului, Sântion de vara
28 Ajunul Sânpetrului
29 Sânpetru de vara
30 Stoborul Sânpetrului, Pietrele lui Sânpetru

Cuptor
1 Cosmadinul, Ana-Foca
8 Pricupul, Procopiile
13 Panteliile
15 Ciurica, Ziua femeilor, Chiric șchiopul, Circovii Mărinei
16 Circovii de vara, Miezul verii
17 Circovii de vara, Mărina Măcinica, Sân Mărghita, Păliile
18 Circovii de vara, Mărina
19 Păliile, Circovul lui Sântilie al dintâi
20 Sântilie, Pârliile
21 Ilie Pălie, Circovul lui Sântilie ăl din urmă, Pârliile
22 Foca, Iesirea Pârliilor
23 Opârlita
25 Ana Ospenia, Sf Ana
27 Pantelimonul Oveselor, Pintilie Calatorul, Sântilie cel mic, Sântilie cel schiop, Sora lui Sântilie, Ilie Pălie, Panteliile

Gustar
1 Macaveii, Macaveiul Ursului, Impuiatul ursilor, Paștele vițeilor, Ziua crucii de vara, Intrarea in postul Sântămăriei
2 Ziua ursului
6 Probejenia, Mosii schimbarii la fața
15 Sântămăria Mare
24 Martirul Lupu
29 Crucea mica, Sântion de toamna, Sântion cap taiat, Ioan taie capul pe varza, Brumariu

Răpciune
1 Simion Stâlpnicul, Ciricul Pasarilor
4 Vavila
6 Ciuda lui Arhanghel
8 Sântămăria mica
9 Stoborul Sântămăriei mici
14 Ziua crucii, Cârstovul viilor, Ziua sarpelui
15 Macovei
21 Târ-nainte, târ-napoi (echinocțiul)
24 Teclele
26 Berbecarii, Filipii
27 Berbecarii
29 Inceputul verii lui Mioi, Sân-Mihai

Brumărel
1 Procoavă
11 sf Filip
14 Vinerea mare, Nunta oilor, Sfarsitul verii lui Mioi
17 Osie, Lucinul
18 Ziua Lupului, Lucinul
21 Vinerea ciumii
22 Mosii de toamna, Mosii de sâmburi, Sâmbata mortilor
25 Ajunul de Sânmedru
26 Sânmedru, Ziua Soroacelor
27 Poitra lui Sânmedru, sf Dumitru cel nou, fratele lui Sânmedru

Brumar
1 Cosma si Damian, Vrăcevul
8 Arhanghelii , Năpustitul Arieților
9 Poitra lui Arhanghel
10 Filipii
11 Mina, Ziua tâlharilor
12 Martinii de toamna
13 Martinul cel mare de toamna, Ziua lupului
14 Martinii de toamna, Intrarea in Filipii de toamna, Lasatul Secului de Craciun
15 Spolocania
21 Ovidenia, Filipul cel Mare, Filipul cel schiop
24 Climăta Vântului
29 Ajunul de Sântandrei
30 Sântandrei, Mos Andrei, Noaptea Strigoilor, Iesirea din Filipii de toamna

Ningau
4 Bubatul, Zilele bubatului , Varvara, Savele
5 Bubatul , Sava
6 Mos Nicolae, Sânnicoară, Craciunul copiilor
7 Poitra lui Sânnicoară
9 Ana Zacetenia
10 Sânnicoară, sf Nicolae cel mic, Sora lui Sânnicoară
12 Spiridon facatorul de minuni
20 Ignatul Porcilor, Inătoarea
23 Preziua Ajunului
24 Ajunul Crăciunului, Mos Ajun
25 Crăciunul, Mos Crăciun
26 A doua zi de Crăciun
27 A treia zi de Crăciun
28 Ingropatul Crăciunului
31 Ingropatul Anului vechi si Nașterea Anului nou, Ajunul lui Sânvăsâi

Frecând menta

Una din cele mai des intalnite activitati in ziua de astazi este frecatul mentei, si intr-o masura mai mica sau mai mare romanul este un mare iubitor de menta , si o freaca cu abnegație. Activitatea asta insa, si anume statul degeaba, nu e o descoperire relativ recenta, daca verificam limba romana descoperim o multitudine de expresii echivalente, care descriu activitati complet lipsite de sens, demonstrând ca romanul poate sa sufere de lene , dar nu si de lipsa de imaginație :-).

Pai, sa luam si cateva exmeple: A bate apa-n piua . Piua este un vas de lemn sau metal cu pereți groși folosit pentru a pisa diverse lucruri in el (sa ne aducem aminte de mujdeiul de usturoi), daca bati apa in piua te obosești degeaba pentru ca tot apa o sa iasă, deci un lucru absolut inutil.
A taia frunza la caini . La țară hrănirea bobocilor de rața sau a puilor de gaina sau curca se face cu un amestec de frunze si ierburi tăiate marunt la care se adauga cateodata si faina de porumb. In munti, in mediul pastoral, se inampla ca oamenii sa taie ramuri din copaci pentru ca oile sau caprele sa se hraneasca cu frunze. Bineînțeles ca a taia frunze pentru caini nu e cea mai utila activitate, avand in vedere ca o sa fie cam greu de convins câinele sa le manance.
A umbla dupa cai verzi pe pereti. Cam greu de gasit ... doar daca e vorba de cai care se hranesc prin fotosinteza si le curge clorofila prin vene. Sau se găsește vreun artist sa pună mana pe spray-ul cu vopsea.
A umbla dupa potcoave de cai morti. Hmmm.. avand in vedere ca pe vremuri din pieile de cai se obținea clei si carnea era din când in când data la consum, presimt eu ca si potcoavele se refoloseau dupa moartea calului.

Si totusi ... de unde vine expresia a freca menta ? Dupa un pic de cautare pe net , am aflat ca expresia isi are originile in orele de latina (cam multe la numar) care se faceau pe vremuri in licee, si la care elevii din plictiseala incepusera sa spuna ca frecau mentula. Iar cuvântul latin mentula rimeaza foarte bine cu omologul lui romanesc :-D.

Transformers - in viata de zi cu zi

Limba unui popor nu e statica, nu rămâne neschimbata ani de zile ca sa mai primească cu țârâita un cuvânt când si când , nuuuu , e un organism viu, care se adaptează la conditiile de mediu foarte bine. E mai schimbatoare decat marea in furtuna pentru ca ea depinde prea putin de o turma de academicieni si câteva mii de profesori care decid ce e corect si ce nu. Nu e mofturoasa, accepta cuvinte noi, idei noi, si se lasă maleata de fiecare dintre noi într-o măsura mai mare sau mai mica, dar in același timp da uitării si idei vechi ramase de izbeliște in vâltoarea vieții de zi cu zi . Acum 150 de ani ne invadau franțuzismele, acum 20 de ani scriam cu î din i , acum introducem cuvinte din engleza in discuții banale, in 10 ani cine stie ? Limba romana se transforma , se adapteaza, si supraviețuiește.

Expresiile noastre, pe care de multe ori le folosim instinctiv au suferit si ele transformări de-a lungul timpului. Ce ziceți de expresia ce-si face omul cu mana lui se numește lucru manual ? In prezent o aud mai de la toată lumea fie in forma asta , fie într-o forma apropiata , acum 20 de ani avea cu totul o alta forma, si as putea spune ca avea si semnificația puțin diferita : ce-si face omul cu mana lui nici dracul nu mai desface .

Dar expresia a da sfoara in tara ? Nu are nici o tangenta cu sfoara ... la origini era a da sfara in țară si avea treaba cu sfara , un mănunchi de canepa înmuiat in grăsime de porc si care se aprindea pentru a rezulta un fum negru si de durata , si asta se folosea pe vremuri pe vârfuri de munte acolo unde erau instalate posturi de observație. Primul post dădea sfara , urmatorul post vedea semnalul de fum si aprindea la rândul lui sfara ... si uite asa afla Ștefan in Suceava ce fac turcii la Chitila.

Mai sunt unii care fac greșeli in public si zicem atunci ca si-au dat in stambă ...  cu mica mențiune ca vorba nu are nici o legătura cu stamba, textila e nevinovata, la origini iti dadeai in stampă , adică se publica la gazeta.

Si ultimul meu exemplu e chiar interesant :-) , a trece cămila prin urechile acului , o vorba populara intr-o țara in care majortitatea oamenilor nu văzuseră o camila in viata lor. Dar in schimb văzuseră un cămil, adică un odgon, o funie folosita pe corăbii.

PS: mulțumesc scrierilor domnilor George Pruteanu si Stelian Dumistrăcel pentru explicațiile de la ultimele exemple :-) .

Discuții in contradictoriu

Vi s-a întâmplat vreodata sa purtați o discuție in contradictoriu cu cineva ? Sunt convins ca da ... mie mi se întâmpla foarte des,  la o analiza mai atenta îmi dau seama ca mult mai des decât ar fi cazul. Si in cel putin 50% din cazuri încerc dupa aceea sa derulez amănuntele discutiei in minte si sa înțeleg ce s-a întâmplat acolo. Am îndoieli, am nelămuriri, am întrebări , dar nu am răspunsuri. Nu reușesc sa înțeleg de ce ... si nu se poate sa nu fie o problema la mijloc , e imposibil ca majoritatea conversațiilor ma lungi de 10 minute in care particip sa se termine cu un conflict de idei si sa nu-mi dau seama ca toate conversațiile astea nu au decât un numitor comun... adică eu. Si atunci problema clar e de factura psihologica , fie eu sunt cel mai deștept din jurul meu și mereu am dreptate (garantat puțin probabil) , fie activitatea mea personala de zi cu zi m-a obisnuit sa-mi asum o poziție si sa mi-o mențin, atat de mult incat am ajuns sa am absoluta incredere in parerea mea fara a mai lasa loc de îndoiala si de părerea altora. Hmmm... a greși e uman ,a persevera in greșeala e diabolic.

Si cel mai trist e faptul ca la analiza ulterioara îmi dau seama ca nici măcar nu-mi pasa de ideea de care ma arătam atat de înflăcărat in cadrul discuției. Am realizat acum ceva timp ca adevarul e de doua feluri, absolut și relativ. Ala absolut are loc in cadrul relațiilor clar măsurabile ,definite de un etalon , 2+2=4 ... 1 zi are 24 de ore. Adevarul relativ ține de părerea personala... daca esti daltonist si vezi in fata ochilor un verde închis si toată lumea iti zice ca e roșu , tot degeaba , pentru tine adevarul e simplu , e verde inchis. Si atunci faza nu mai depinde de noțiunea de adevăr , depinde de argumentele celui care iți explica, si in ce masura este el capabil sa atingă punctele tale sensibile si lucrurile care te motiveaza , in asa fel incat sa te convinga ca e roșu .
Imi pare rău, in multe din discuțiile pe care le am in contradictoriu , eu vad verde închis, si sincer nu ma interesează atat de mult dacă e verde închis sau roșu , cât as prefera ca persoana cu care discut sa se puna in locul meu, sa înțeleagă si punctul meu de vedere (nu sa-mi dea dreptate , numai sa ma înțeleagă), si sa-mi explice lucrurile in asa fel incat sa inteleg de ce e roșu , si nu de ce vede el ca e roșu. Il cred pe cuvant ca vede roșu ... dar și eu vad verde închis. Si nici măcar nu vroiam sa il, sau sa o contrazic...dar pe bune, e verde închis.

Povestea vorbei - Mare scofală

Povestea asta e atât de veche si atât de putin cunoscuta, încât cuvântul scofală si-a pierdut in totalitate înțelesul original, si nici măcar dicționarele nu-i mai atribuie semnificația initiala, pentru ca daca sunteti suficient de curioși sa cautați in dictionar, veți gasi pricopseala, folos, isprava . Daca aveti inspirația sau norocul de a cauta verbul a scofăli , atunci veti intalni primul indicu al sensului acestui cuvant , a găti bine, a face mâncăruri bune. Pentru ca pur si simplu , scofala este un fel de mâncare :-D .

Străveche găteala româneasca, scornita si înfăptuita pe plaiurile mioritice, de către ciobanii urcați sus la munte, scofala e o bunătate de budinca făcuta din ce se afla la îndemâna prin preajma stânii, iar când ceaunul plin cu scofala fierbinte îndestulează bacii înfometați si câțiva turiști la fel de flamanzi , atunci chiar ca a fost scofala mare :-D. Pentru cei ce vor sa facă si ei o scofală rețeta e urmatoarea : un kg de ciuperci , o bucata de caș dulce , o bucata de urda, un căuș de smântâna, o fărâma de caș dospit si sărat, un pic de brânza de burduf , un pic de telemea , 1-2 linguri de unt, 1-2 cepe , o căpățâna de usturoi , cimbrișor si boabe de ienupăr, verdețuri care mai sunt la îndemâna sau fructe de pădure. Se toaca ceapa si se taie ciupercile in bucati mari, si apoi se rasolesc prin unt încins. Se fărâma branzeturile, se pisează pasta ienupărul, cimbrișorul si usturoiul , se freacă cu smântâna si se amesteca toate cu ciupercile pe foc pana se leagă. Verdețurile tocate se presară la sfârșit amestecând si lăsându-le la foc inca câteva minute. Se servește cu mămăliga si lapte covăsit.

PS: am cules rețeta din cartea Bucate,Vinuri si Obiceiuri Românești scrisa de Radu Anton Roman , o persoana care prin emisiunile tv făcute acum câțiva ani mi-a mai lărgit si mie orizonturile in privința traditiilor culinare ale poporului nostru .

Drobeta Turnu-Severin : Glossa

In lipsa unei activitati mai utile, in timp ce ma aflam in Severin weekend-ul trecut, mi-am luat aparatul de fotografiat la purtator si am purces a strabate orasul natal "ca sa vad si eu ce se mai intampla pe acolo". Si nu mica mi-a fost surpriza :-) . Am plecat la drum cu putine asteptari si m-am intors cu bucurie in suflet , pentru ca orașul ala chiar a început sa se schimbe in bine... Străbătut de-a lungul si de-a latul de lucrări masive de refacere a drumurilor si trotuarelor si refacerea completa a zonei de plimbare Crișan, cu catedrala aproape gata, cu centrul orașului mai curat decât il știam eu , cu plăcuțe de inscripție care marchează zone de interes turistic, cu vechea fântâna arteziana in funcțiune si fațada teatrului in reparație, orasul începe sa capete o noua fața si un viitor mai bun. Daca inainte am râs auzind de planurile primarului de introducere a orasului in circuitul turistic, acum parca incep si eu a crede ca ideea devine realizabila.

Vreme trece , vreme vine,

Vechiul ceas al primariei a uitat sa mai masoare timpul , era frumos la vremea cand a fost instalat (sa fi trecut vreo 20 si ceva anisori de atunci) , acum e o simpla marturie a trecerii timpului... sper sa-si aduca aminte si de ceasul asta inainte de a termina reamenajarea orasului . 

Nu-mi mai aduc aminte cand a fost inaltat prima data steagul in fata parcului central , cred ca e contemporan cu ceasul , dar continua sa fluture intr-o prezența demna in bătaia vantului .

Toate-s vechi...

Am vizitat si Monumentul Eroilor , mai păstrează încă farmecul de alta-data, deși statuile spălate de ploi și-au mai pierdut din culoare. Surpriza a fost însa tunul din imagine, întreținut cum se cuvine, pentru ca rotile i se învârteau cu ușurința impinse cu sârg de un prichindel. O surpriza si mai mare a fost partea din spate a monumentului, unde am observat (abia acum, dupa 20 de ani ) ca acesta a fost prevazut la origini cu mici bazine si canale prin care un șuvoi de apa ar fi trebuit sa adauge un plus de farmec întregului ansamblul arhitectonic.

Parcul central , mic dar cochet , cu mesele lui de piatra inscripționate cu o tabla de șah , era foarte animat. Păcat ca locuitorii nu știu sa-l aprecieze si sa-l păstreze asa cum se cuvine ... sticle de plastic pe jos, pahare de suc uitate pe mese indica clar ca la capitolul bun simt si comportament severinenii mai au de învățat .

Decebal si Traian mai supraveghează inca solemni si sobri parcul central , si trebuie sa recunosc ca ma bucur de lipsa porumbeilor. In Timișoara au devenit chiar enervanți.

La finalul parcului, fântâna cu pești aduce un ultim omagiu zonei răcoroase . Fântâna e mai colorata decât o știam eu , dar albastrul ala strident nu mi s-a părut cea mai potrivita alegere .

Vechea garda din zona parcului central , Apicola a rezistat eroic vreme de 20 de ani, cofetăria Crinul a apărut din nou acolo unde-i era locul (amintiri plăcute ma leagă de cofetăria aia cu scaunele ei din lemn vopsite in alb), si cafe-barul Ada-Kaleh care mai pastreaza inca aerul cochet-burghez conferit de spațiul micuț si bogat decorat in stil oriental (aici am baut in 1985 ceea ce consider a fi singura limonada adevărata din viata mea).

...si noua toate

Ar mai fi un pic de lucru la fațadă , dar in rest catedrala-i gata , acuma sa vedem dacă o sa se gaseasca suficienți credincioși ca sa o umple :-).

In schimb evreii au de ce sa fie suparăți... micuța sinagoga din centru a fost transformata in birou notarial . Nu ca as fi văzut-o vreodată functionand ca si sinagoga ...

Vechea clădire a Bancii Nationale Romane e acum clădirea Episcopiei Severinului si a Strehaiei, împodobita cu sfinți si cruci . Singurul lucru care mi-a trecut prin cap , când ma uitam la ea e "wtf ???"

Intr-un final magazinul Decebal (acum e mai mult shopping center , dar la mine in cap tot magazin e indexat), are si el o fațadă renovata. Dar privindu-l asa in perspectiva , ma gândeam ca as rupe prostiile alea de reclame de la Kenvelo si Altex si le-as baga pe gâtul ăluia care a acceptat sa le pună acolo ... fara ele chiar ar arata decent.

Bulevardul Tudor Vladimirescu s-a ales cu o salba de mini fântâni arteziene pe întreaga lui lungime.

Iar zona de agrement Crișan urmeaza a fi refăcuta intr-un mod de-a dreptul impresionant, si băieții lucreaza serios nu gluma, aveau o tona de utilaje la fata locului.

Pe ici pe colo a mai apărut cate o fântânița din asta , ca sa-și mai spele trecătorul privirea ...

Ce e rau si ce e bine 

Tu te-ntreaba si socoate

Obeliscul din parculețul de pe bulevardul Revoluției colț cu strada Crișan, aici am copilarit , si tot aici am fost facut pionier . Sunt convins ca regimul comunist a fost o perioada nefericita din istoria acestei tari , dar se pricepeau destul de bine la a-ți da un sentiment de patriotism, si apartenența la ceva mai mare decât tine... Pe vremea aia eram mândru ca sunt român, dar acum sentimentul asta a dispărut de mult din mine.

Nu spera si nu ai teama

Ce e val, ca valul trece

Nu credeam ca o sa mai vad vreodată Fantana Arteziana din centru , in funcțiune . Ultima data când am văzut-o mergând, calendarul arata 198x  ... de atunci auzisem ca mai pornea din când in când la zile de sărbătoare , dar eu nu ma nimeream niciodată prin zona . Acum, era după-amiaza, nici o sărbătoare la orizont, fântâna era pornita... a fost un adevarat deliciu sa o privesc :-) .

Animal X si 3 Sud-Est... formațiile au trecut, dar urma lor a rămas in Severin , turnata in ciment :-) .

De te-ndeamnă, de te cheamă

Tu ramâi la toate rece.

Același Castel , cu aceeasi imagine posaca, parca neatins de trecerea vremii si nepăsător la schimbările din jurul lui . Eu zic ca ar merita și el o ferchezuiala...

Paun umblatul

Pentru ca tot am vorbit in post-ul trecut despre călușari, iata viața unui călușar umblat prin lume in imaginația lui Marin Sorescu și interpretarea lui Tudor Ghoerghe :-)

Rusaliile

Va propun un experiment social, mergeti si intrebati pe strada vreo 10 oameni ce sunt Rusaliile. Presimt  eu ca o sa obtineti cel putin de la 5 raspunsuri diferite in sus :-). Știți de ce ? Pentru ca zilele de Rusalii adăpostesc un conglomerat de sărbători provenind din vreo 3 civilizații diferite , la care s-au adăugat in decursul timpului o tona de mituri si semnificații zonale incat nu prea mai știi clar cine si ce serbează :-D. Asa ca, sa le luam in ordine cronologica.

Evreii celebrează in zilele de rusalii Sărbătoarea saptamanilor - Șavuot, reprezentând ziua cand Dumnezeu a dat cele 10 legi lui Moise, pe muntele Sinai , la 50 de zile de la plecarea lor din Egipt. Pentru evrei , sărbătoarea are loc la 7 săptămâni dupa a 2-a zi de Paște ,in ziua a 6-a a lunii Sivan.

Un pic mai tarziu, la romani , Rosalia - sarbatoarea Trandafirilor era o zi închinata cultului morților, in care se aduceau ofrande celor decedați , alimente si trandafiri.

Crestinii sarbatoresc pogorarea Duhului Sfant , la 50 de zile de la învierea lui Hristos, sărbătoarea mai numindu-se si Cincizecime, in latina Pentacostes. Evenimentul este descris in Biblie, Faptele Apostolilor 2,1:4

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
Unii creștini mai considera aceasta zi ca fiind si ziua întemeierii bisericii creștine, pentru ca in acea zi, in urma cuvântării Sfantului Apostol Petru, s-ar fi convertit la creștinism aproximativ 3000 de oameni, alcătuind prima comunitate creștina din Ierusalim.

Denumirea populara româneasca a sărbătorii nu are însa legătura cu sărbătoarea creștina sau cea evreiasca , ci își are originile in Rosalia romana, sarbatoarea fiind preluata de geto-daci si imbunatatita si revizuita cu mituri populare, rezultatul final putând fi acuzat de orice altceva, numai de lipsa de imaginație nu. Rusaliile sau Rusalcele sunt fie sufletele fetelor moarte de tinere , fie fetele lui Rusalim Împărat, fie fapturi demonice feminine , tinere si frumoase , capricioase si semi-malefice, a caror principala ocupatie pare sa fie dansul, cantecele si voia buna. Mai numite popular si Dansele, Ielele, Paraidele, Sfintele, Soimanele sau Zanele, fapturile astea mitologice danseaza noaptea in cerc pe pamant sau in aer si vai de muritorul care le vede dansand sau calcă din greșeala pe locul unde au horit ele , pentru ca o sa fie lovit instant de betegeli felurite purtând denumirea medicala de "luat de Rusalii" :-).

Dar nu va temeti , poporul nostru in existenta lui milenara a gasit si leacul care te scapa de boala Rusaliilor: jocul Călușarilor, un dans ritualic extrem de vechi a carei origine nu a fost inca descoperita fiind considerat de specialiști fie de origine romana posibil reprezentând rapirea Sabinelor, fie de origine geto-daca reprezentând un ritual de inițiere al tinerilor si in care se regăsește si cultul totemic al calului. Calusarii , in numar de 9 sau 11 se strang cu o săptămâna inainte de Rusalii si isi aleg un vataf/stareț care ii conduce, si un mut, apoi fac legământul dintre ei si își construiesc steagul calusărilor, format dintr-o prăjina de alun având legat in vârf un batic, o legătura de usturoi, una de pelin si un fir rosu. Element incontrolabil , mutul nu răspunde la comenzile vătafului , el  ii pedepseste pe călușari, sare, gesticuleaza , îmbrăţişează şi sărută fetele şi femeile din audienta fiind o reprezentare a zeului de alta data. Înarmați cu bețe sau paloșe din lemn, călușarii alunga Rusaliile prin scenele războinice si dansurile pe care le fac si vindeca bolile prin diverse sacrificii ca spargerea unei oale de lut cu bățul de către vataf sau chiar prin moarta simbolica a unui călușar.



Ce am sarbatorit noi zilele astea ? Nu stiu...probabil unii au avut o zi mai spirituala , alții au avut pur si simplu o zi libera data prin lege in sânul familiei sau la iarba verde, lipsita de orice alta semnificație.
Dar poporul nostru a reușit sa păstreze un dans ritual superb de-a lungul a multor secole de invazie culturala străina.

Povestea gestului - A da noroc

Gestul unui bărbat de a strânge mâna unui alt bărbat in momentul cand se întâlnesc, popular numit la noi a da noroc , este unul din cele mai vechi gesturi cunoscute in societatea umana . Este cunoscut faptul ca majoritatea oamenilor (si nu numai) au noțiunea de spatiu personal, o zona in jurul lor care este considerata intima si pătrunderea de către o persoana străina in acest spațiu poate provoca disconfort, teama sau nervozitate. Gestul de a strânge mana depășește aceasta bariera a spațiului personal si implica respect si încredere reciproca, tocmai de aceea se considera ca gestul a evoluat dintr-un gest mai amplu a doi bărbați străini care isi strângeau reciproc mana dreapta de la cot pana la încheietura pentru a demonstra ca nici unul din ei nu poseda vreo arma ascunsa.

O alta posibila sursa a acestui gest a fost identificata într-o legenda araba care povestește cum doi arabi s-au întâlnit in deșert si au încercat sa-si sărute mana unul celuilalt in semn de salut. In tradiția lor însă se considera o insulta sărutarea mâinii de către o persoana inferioara , si atunci amândoi s-au retras in același timp, si realizând ca nici unul nu se considera inferior celuilalt au recurs la strângerea mâini in semn de egalitate.

Se considera de asemenea ca gestul este facut cu mana dreapta, pentru ca in religiile dominante mana dreapta este considerata cea curata in timp ce stânga este fie asociata cu diavolul fie rezervata unor activități mai putin onorabile, cum ar fi in religia musulmana unde cu dreapta se mănâncă si se tine Coranul iar stânga e folosita pentru a te șterge la fund :-).

Cu toate ca explicațiile gasite pana acum plaseaza originea gestului undeva in primul mileniu, câteva descoperiri arheologice confirma prezenta gestului cu mult înaintea erei noastre. Numeroase basoreliefuri grecesti , cum ar fi cel din imagine, indica prezenta gestului in civilizația greaca cu cel putin 500 de ani înaintea erei noastre, in timp ce in scrieri ale civilizației babiloniene din jurul anului 1800 i.e.n, s-a confirmat existenta unui ritual in care regele strângea mana statuii zeului Marduk in timpul sărbătorii anului nou pentru a-i fi confirmata puterea si in anul care venea.

Foarte interesant mi s-a parut si un studiu al unui cunoscut profesor englez Jesse Bering, care a determinat ca in unele grupuri de cimpanzei, masculul dominant intinde uneori mana cu palma deschisa către ceilalti cimpanzei ca semn de bunăvoința.

Miercurea si vinerea

De vreo câțiva ani buni ma cam bate-n tărtăcuța un gând (cred ca necurat :-)), sa aflu de ce se tine post miercurea si vinerea. Nu de alta , dar muream de curiozitate sa știu in primul rând ce au special zilele astea doua, si dupa aia as fi vrut sa aflu cine a luat decizia sa fie post. Cu un pic da căutare mai asidua, mi-am mai îmbogățit si eu cunoștințele in tainele clerului, si am dezlegat misterul. Pe site-ul parohiei Macin gasim explicația :
Miercurea postim deoarece în această zi au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea postim deoarece în această zi L-au răstignit pe cruce (canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot vinerea, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai (Sf. Simeon al Tesalonicului)


Suuuper... deci miercurea au avut o ședință carturarii evrei in urma căreia s-a decis prinderea lui Hristos. Iar noi comemoram o ședința veche de 2000 de ani. Birocrația asta .... Dar stai ! Vinerea avem un dublu motiv, răstignirea lui Iisus (pana si un necredincios ca mine înțelege argumentul asta ...) si faptul ca Adam a mâncat mărul vinerea . Ha ? Probabil ca Sf. Simeon avea alta Biblie la dispoziție pentru ca in aia de pe net pe care ma uit eu nu scrie nimica de vreo zi de vineri. Dar sa continuam săpăturile...

Biserica Ortodoxa a strâns in decursul istoriei mai multe seturi de legi numite canoane fie scrise de înalte fețe bisericești fie stabilite in cadrul unor intruniri speciale ale mai marilor bisericii , numite sinoade. Un document de acest fel a fost scris de sf Petru din Alexandria in anul 304, si conține un set de canoane care se referă la a da posibilitatea acelor persoane care s-au lepădat de credința lor din cauza represaliilor societății, sa se întoarcă la creștinism. Petru din Alexandria a fost mai marele episcopiei din Alexandria într-o perioada de ample persecuții ale creștinilor sub împăratul Dioclețian, si numerosi credincioși isi abandonau credința si predau scripturile creștine autorităților, pentru a se salva. In aceste condiții au scris canoanele acestea pentru cei ce în vremea goanei cu feluri de chipuri s-au lepădat de credinţa lui Hristos, care sunt de nevoie spre buna rânduială şi starea Bisericii, şi se întăresc, nehotărâtor adică de canonul 1 al sinodului 4 şi de cel 1 al sinodului 7. Iar hotărât de cel al 2-lea al sinodului 6 ecumenice. Şi prin întăritura aceasta iau oarecum putere ecumenică.
Ce n-ați inteles ? Sf. Petru din Alexandria a scris niște canoane, care se întăresc nehotarator cu doua decizii din sinoadele 4 si 7 si hotărâtor cu canonul 2 din sinodul 6 , si prin asta devine lege ... oarecum . Cam ca ordonanțele de urgenta ale guvernului . Si canonul 15 spune clar :


Nu ne va învinovăţi cineva pe noi căci observăm (ţinem) miercurea şi vinerea. Întru care şi a ajuna după tradiţie s-a poruncit nouă cu drept cuvânt. Că miercurea, pentru sfatul ce s-a făcut iudei pentru vânzarea Domnului. Iar vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi. Iar duminica o aducem zi de bucurie, pentru Cel ce a înviat pentru ea. Întru care nici a pleca genunchii am luat.


Acuma ca e clar cine a zis ca miercurea si vinerea e post , si de ce, nu ne mai ramane decat sa întărim legea, cu un alt canon , Constantinopol Apostolic VII. 23 :

Posturile voastre sa nu fie aceleasi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc in ziua a doua (luni) si a cincea (joi). Voi postiti ziua a patra (miercuri) si a sasea (vineri) pentru ca in ziua a patra s-a facut judecata impotriva Domnului, cand Iuda a facut tradarea lui pe bani (Matei 26,13-14), iar vinerea pentru ca Domnul in acea zi a suferit patima Sa pe cruce sub Pilat (Matei 27). Ziua sambetei si a duminicii negresit sa le serbati, pentru ca sambata aminteste de facerea lumii, iar duminica de invierea Domnului

Deci, si sa fi vrut sa postim in alte zile nu prea mergea , ca lunea si joia erau luate deja de alții, si sâmbăta si duminica sunt zile de sărbătoare.
Dar marțea ce are ? 

Povestea vorbei - Banii nu au miros

Veni, vidi, vici - in oltenește venirăm, văzurăm ,le luarăm 3 puncte in deplasare nenicule. Cam asa se lauda un oarecare împărat roman pe nume Cezar, de altfel un bun general, dar nu prea-l dădea modestia afara din casa :-) . Alti imparati romani au gasit metode alternative de a se face cunoscuți , cum ar fi sa-și dea numele spre folosința unui soft de inscripționare cd-uri si a ieșit o mândrețe de Nero Burning Rom...a.

Un alt împărat roman, Vespasian (69 e.n. -79 e.n), a fost mai putin norocos in privința lucrurilor care ii poarta numele. Venit la putere dupa o invazie a Britaniei si o mare revolta in cadrul imperiului, intr-o perioada financiara mai dificila, Vespasian a instituit noi taxe sau a reactivat unele taxe care fuseseră abandonate, printre acestea și taxa pe urina. Toaletele publice din Roma erau legate la sistemul de canalizare al orasului numit Cloaca Maxima (aveți 3 încercări sa ghiciți de unde vine cuvântul cloacă), si lichidul colectat era mai departe vândut, fiind o bogata sursa de amoniac, iar cumpărătorii acestei ciudate materii prime trebuiau sa plătească o taxa pentru ea. In consecința cuvântul vespasienne mai este si azi folosit ca denumire pentru pișoare , in Franța :-D.

Fiul imparatului , Titus, mai finuț din fire, i s-a plâns tatalui sau de natura dezgustătoare a taxei , iar împăratul , arătându-i o moneda de aur i-a spus non olet! - nu miroase. De aici a pornit zicala pecunia non olet - banii nu au miros.

Cum se plătea dragostea pe vremea când nu exista Mastercard

Fie ca ne place, fie ca nu , istoria ne arata ca dragostea nu prea era un factor luat in calcul in cazul căsătoriilor din vechime... iar termenul priceless a fost inventat ceva mai târziu. In rest , din cele mai vechi timpuri încoace, căsătoria era o adevărata afacere , si cineva trebuia sa plătească. Plata s-a facut in diverse civilizații sub doua forme, fie sub forma unui preț pe care ginerele trebuia sa-l plătească tatălui fetei , fie sub forma de zestre in care unul din cei doi soți aducea bani sau obiecte pentru a servi ca punct de plecare pentru noua familie. Ca și o paranteza, eu unul n-am reușit inca sa găsesc vreo mențiune despre mireasa sa-și cumpere ginerele de la familia acestuia :-D .

Printre cele mai vechi mentionari a traditiei de a cumpara mireasa , se gasesc cateva legi in codul lui Hammurabi , care prevedeau ca daca un bărbat a plătit pentru o soție, si vroia apoi alta, sa nu primească banii înapoi :-) . In Biblie, se gasesc de asemenea legi privind cumpararea sotiei, specificându-se ca daca un bărbat seducea o virgina si făcea sex pre marital, era obligat sa o ia de nevasta si sa plătească pretul prevazut de tatăl miresei, iar daca tatal miresei il refuza ca ginere , era in continuare obligat sa plateasca prețul (ca in magazin, platesti ce strici...). Chiar si vechii greci aveau la început obiceiul asta pentru ca Homer amintește de el in Odiseea , cand povestește de pețitorii Penelopei. Personal , credeam pana acum ca arabii sunt cei mai necivilizați in acest sens, auzind de multe ori povesti despre cumpărarea de neveste contra cămile, dar am aflat ca religia lor contrazice chestiile astea , Coranul specificând clar ca mirele trebuie sa prezinte viitoarei sale neveste un cadou numit Mahr pe care insa soția il va păstra pentru ea.

Cu timpul , obiceiul de a plăti pentru mireasa a fost înlocuit cu obiceiul de a da zestre in majoritatea civilizatiilor, dar sa nu credeți ca a dispărut total. El mai poate fi regăsit in prezent in câteva tari din Asia , spre exemplu in Thailanda căsătoria cu o femeie de înalta clasa, sau foarte frumoasa , poate sa coste echivalentul a câteva zeci de mii de dolari ,plătiți in bani lichizi si aur. Thailanda justifica menținerea acestei tradiții prin faptul ca mirele demonstrează astfel capacitatea lui de a-si întreține nevasta, si in multe cazuri familia fetei returnează o parte din bani familiei nou întemeiate. In Africa de sud si est,tradiția mai este inca menținuta in unele tari, dar in 2004 a avut loc o conferința internațională in Uganda pentru a se dezbate efectul acestei tradiții asupra femeilor. Dar ce sens are sa discutam despre țari atât de îndepărtate, când in Romania , rromii își mai cumpăra încă nevestele (ce-i drept mai rar), la o vârsta foarte frageda ,plătind greutatea ei in aur.

Insa cel mai interesant preț pentru o nevasta, in decursul istoriei, cred ca a fost plătit de David, eroul din biblie care l-a omorât pe Goliat. Saul, regele israeliților din perioada aceea , supărat ca David devenise mai faimos decat el, s-a gandit sa scape de el intr-un mod original, si i-a oferit mâna fiicei sale Micol. David insa, conștient de situatia sa financiara mai precara, a refuzat, si atunci tata-socru i-a facut o oferta generoasa (Regii I 18,25):
Iar Saul a zis: "Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui"

Pentru cine nu știe ce sunt prepuțurile, este vorba de pielea rămasa dupa operația de circumcizie =)). Si pentru ca David era generos din fire, a plătit preț dublu :-)) :

Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă şi merse el însuşi şi oamenii lui şi ucise 200 de Filisteni; şi aduse David prepuţurile lor şi le înfăţişă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui.

Volkswagen izbit'n zid

Limba noastră-i un talmeș-balm... pardon, comoara. Daca o iei la purecat găsești in ea cuvinte de origine dacă, latina, slava, turca, greaca, franceza, germana, engleza  si cine stie cate altele ... Având in vedere câte popoare ne-au vizitat in decursul istoriei, probabil ca asta e motivul pentru care pleacă romanii nostrii peste hotare acum, ca sa le întoarcă vizitele.

Popoarele vorbitoare de limbi germanice la început ne-au vizitat, apoi ne-au cucerit o parte din țară , si au lasat si cateva județe de sasi si secui pe aici, ca sa rămână de sămânța, si mai apoi ne-au dat un rege si ne-au ajutat sa re-tehnologizam țara. Daca tragem linie si adunam , n-as putea zice ca a fost o afacere foarte proasta pentru România ultimelor secole. Popular, popoarele astea germanice au primit de la noi denumirea de nemți, de la cuvantul slav němú - barbar, inca din vremea migrațiilor, dupa cum indica Gheorghe Sincai in Chronica Romanilor:  vandalii, cu longobarzii, cu gepidele cu taifalii şi alţii, adecă toţi era nemţii, eşiţi din Scandinavia sau Sveţia.

 Ceva mai târziu, într-o perioada mai putin beligeranta, denumirea a început sa se aplice cu sensul de străin sau vorbitor al unei limbi de neînțeles, si eticheta de neamț a fost pusa in mod egal sașilor,austriecilor și germanilor dar si catolicilor si protestanților, indiferent de originea etnica. Abia in ultimele doua secole, denumirea de neamț a scăpat încetul cu încetul de conotațiile religioase, și s-a stabilizat asupra vorbitorilor de germana.
Cu toate ca germanicii ăștia ne-au șifonat destul de binișor in luptele pe care le-am avut cu ei , gradul lor de cultura si civilizatie avansat, au inspirat respect si admiratie si au nascut in cultura noastra populara cateva vorbe de duh interesante. In Banat , copii erau povățuiți sa spuna drept ca neamțul, adica sa fie cinstiti , iar in Mehedinti li se spunea cand erau trimisi cu vacile la pascut, sa le pazeasca ca neamțul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, romanii făceau comparație intre modul cum s-a comportat armata germana si cea rusa pe teritoriul nostru prin sintagma : greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas. Pentru țăranul român, tehnologia avansata a nemților era chiar suspecta la un moment: fac trenurile, telegrafurile si cate masinarii toate ... dracu mișcă mașinile, dracu duce vorba pe sârma.
Bineînțeles, ca romanii nu au observat numai calitățile nemților, ei au avut ceva de zis si despre defectele lor :-) neamțul a venit cu pușca si-a baut vinul cu dușca , neamțul crede-n băutura si unguru-n înjurătură, si dupa atâta băutura nu-ti mai ramane decat a merge dreapt ca neamțul. Nici limba lor mai greu de pronunțat nu a ramas neobservata, neamț, neamț, cotofleanț o porecla a șvabilor bănățeni a pornit de la deformarea cuvantului Kartoffelpflanzer - cultivator de cartofi, iar jocul de cuvinte cald nemțesc se refera la cuvântul german kalt care de fapt inseamna rece.

Si pentru cei care nu au învățat limba germana dar încă mai cred ca e o limba ușoara , am auzit despre o carte de limba germana publicata la Dortmund. In aceasta carte se povestește cum cangurii (Beutelratten) sunt prinși si inchisi in cuști (Kotter), acoperite cu o țesătura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi. Aceste cuști se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" ( Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste in germana Hottentottenstottertrottelmutter iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater. Potera captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se intoarce strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba șeful de trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul. - Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba seful Hotentotilor. - Pai, -raspunde băștinașul- pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful Hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beutelrattenattentater.

Povestea vorbei - Paștele cailor

In cultura romana , Paștele este o sarbatoare religioasa foarte importanta, dar si o zi "de primenire" in care popular se considera ca e bine sa îmbraci ceva nou, asa încât a inceput la un moment dat sa se preumble prin țara noastră vorba Craciunul e sarbatoarea sătulului si Paștele a fudulului. Noroc ca e numai cate una din fiecare pe an , si tocmai de aceea si Paștele si Craciunul au fost folosite de-a lungul timpului pentru a indica raritatea unui eveniment: din an in Paște, din Paști in Craciun , si cea mai drastica expresie: la Paștele cailor , adica niciodata. Cu toate ca la ora actuala cabalinele dețin monopol pe piața zilelor de Paște, probabil si datorita asemanarii fonetice intre Paște si verbul a paște, situația nu a fost asa dintotdeauna, pentru ca in literatura româna mai sunt consemnate si paștele câinilor, si cel al găinilor, cu aceeași semnificație, de niciodată.

Din fericire pentru cai, in unele zone din Bulgaria, si in sudul Romaniei in zonele locuite de persoane de origine bulgara, Paștele cailor este o sărbătoare cat se poate de reala si are loc in ziua de 12 martie , ziua sfântului Teodor - patronul cailor. Prin partile noastre sarbatoarea mai este numita si Tudorița iar in bulgara ea se numeste Konski Velikden . In timpul sărbătorii, oamenii împart frățește cu caii niște colaci numiti konceta, iar mai apoi caii sunt stropiți de preoți cu apa sfintita si sunt plimbați pe străzi de stăpânii imbracati in costume traditionale, bucurandu-se de atenția cuvenita. Am reușit sa găsesc niste poze splendide de la o astfel de sărbătoare si trebuie sa mărturisesc ca am ramas impresionat de atmosfera ustic - tradițională care pare sa îmbrace orașul Targoviste in acea zi.