Va propun un experiment social, mergeti si intrebati pe strada vreo 10 oameni ce sunt Rusaliile. Presimt eu ca o sa obtineti cel putin de la 5 raspunsuri diferite in sus :-). Știți de ce ? Pentru ca zilele de Rusalii adăpostesc un conglomerat de sărbători provenind din vreo 3 civilizații diferite , la care s-au adăugat in decursul timpului o tona de mituri si semnificații zonale incat nu prea mai știi clar cine si ce serbează :-D. Asa ca, sa le luam in ordine cronologica.
Evreii celebrează in zilele de rusalii Sărbătoarea saptamanilor - Șavuot, reprezentând ziua cand Dumnezeu a dat cele 10 legi lui Moise, pe muntele Sinai , la 50 de zile de la plecarea lor din Egipt. Pentru evrei , sărbătoarea are loc la 7 săptămâni dupa a 2-a zi de Paște ,in ziua a 6-a a lunii Sivan.
Un pic mai tarziu, la romani , Rosalia - sarbatoarea Trandafirilor era o zi închinata cultului morților, in care se aduceau ofrande celor decedați , alimente si trandafiri.
Crestinii sarbatoresc pogorarea Duhului Sfant , la 50 de zile de la învierea lui Hristos, sărbătoarea mai numindu-se si Cincizecime, in latina Pentacostes. Evenimentul este descris in Biblie, Faptele Apostolilor 2,1:4
Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
Unii creștini mai considera aceasta zi ca fiind si ziua întemeierii bisericii creștine, pentru ca in acea zi, in urma cuvântării Sfantului Apostol Petru, s-ar fi convertit la creștinism aproximativ 3000 de oameni, alcătuind prima comunitate creștina din Ierusalim.
Denumirea populara româneasca a sărbătorii nu are însa legătura cu sărbătoarea creștina sau cea evreiasca , ci își are originile in Rosalia romana, sarbatoarea fiind preluata de geto-daci si imbunatatita si revizuita cu mituri populare, rezultatul final putând fi acuzat de orice altceva, numai de lipsa de imaginație nu. Rusaliile sau Rusalcele sunt fie sufletele fetelor moarte de tinere , fie fetele lui Rusalim Împărat, fie fapturi demonice feminine , tinere si frumoase , capricioase si semi-malefice, a caror principala ocupatie pare sa fie dansul, cantecele si voia buna. Mai numite popular si Dansele, Ielele, Paraidele, Sfintele, Soimanele sau Zanele, fapturile astea mitologice danseaza noaptea in cerc pe pamant sau in aer si vai de muritorul care le vede dansand sau calcă din greșeala pe locul unde au horit ele , pentru ca o sa fie lovit instant de betegeli felurite purtând denumirea medicala de "luat de Rusalii" :-).
Dar nu va temeti , poporul nostru in existenta lui milenara a gasit si leacul care te scapa de boala Rusaliilor: jocul Călușarilor, un dans ritualic extrem de vechi a carei origine nu a fost inca descoperita fiind considerat de specialiști fie de origine romana posibil reprezentând rapirea Sabinelor, fie de origine geto-daca reprezentând un ritual de inițiere al tinerilor si in care se regăsește si cultul totemic al calului. Calusarii , in numar de 9 sau 11 se strang cu o săptămâna inainte de Rusalii si isi aleg un vataf/stareț care ii conduce, si un mut, apoi fac legământul dintre ei si își construiesc steagul calusărilor, format dintr-o prăjina de alun având legat in vârf un batic, o legătura de usturoi, una de pelin si un fir rosu. Element incontrolabil , mutul nu răspunde la comenzile vătafului , el ii pedepseste pe călușari, sare, gesticuleaza , îmbrăţişează şi sărută fetele şi femeile din audienta fiind o reprezentare a zeului de alta data. Înarmați cu bețe sau paloșe din lemn, călușarii alunga Rusaliile prin scenele războinice si dansurile pe care le fac si vindeca bolile prin diverse sacrificii ca spargerea unei oale de lut cu bățul de către vataf sau chiar prin moarta simbolica a unui călușar.
Ce am sarbatorit noi zilele astea ? Nu stiu...probabil unii au avut o zi mai spirituala , alții au avut pur si simplu o zi libera data prin lege in sânul familiei sau la iarba verde, lipsita de orice alta semnificație.
Dar poporul nostru a reușit sa păstreze un dans ritual superb de-a lungul a multor secole de invazie culturala străina.
Tuesday, June 14, 2011
Thursday, June 9, 2011
Povestea gestului - A da noroc
Gestul unui bărbat de a strânge mâna unui alt bărbat in momentul cand se întâlnesc, popular numit la noi a da noroc , este unul din cele mai vechi gesturi cunoscute in societatea umana . Este cunoscut faptul ca majoritatea oamenilor (si nu numai) au noțiunea de spatiu personal, o zona in jurul lor care este considerata intima si pătrunderea de către o persoana străina in acest spațiu poate provoca disconfort, teama sau nervozitate. Gestul de a strânge mana depășește aceasta bariera a spațiului personal si implica respect si încredere reciproca, tocmai de aceea se considera ca gestul a evoluat dintr-un gest mai amplu a doi bărbați străini care isi strângeau reciproc mana dreapta de la cot pana la încheietura pentru a demonstra ca nici unul din ei nu poseda vreo arma ascunsa.
O alta posibila sursa a acestui gest a fost identificata într-o legenda araba care povestește cum doi arabi s-au întâlnit in deșert si au încercat sa-si sărute mana unul celuilalt in semn de salut. In tradiția lor însă se considera o insulta sărutarea mâinii de către o persoana inferioara , si atunci amândoi s-au retras in același timp, si realizând ca nici unul nu se considera inferior celuilalt au recurs la strângerea mâini in semn de egalitate.
Se considera de asemenea ca gestul este facut cu mana dreapta, pentru ca in religiile dominante mana dreapta este considerata cea curata in timp ce stânga este fie asociata cu diavolul fie rezervata unor activități mai putin onorabile, cum ar fi in religia musulmana unde cu dreapta se mănâncă si se tine Coranul iar stânga e folosita pentru a te șterge la fund :-).
Cu toate ca explicațiile gasite pana acum plaseaza originea gestului undeva in primul mileniu, câteva descoperiri arheologice confirma prezenta gestului cu mult înaintea erei noastre. Numeroase basoreliefuri grecesti , cum ar fi cel din imagine, indica prezenta gestului in civilizația greaca cu cel putin 500 de ani înaintea erei noastre, in timp ce in scrieri ale civilizației babiloniene din jurul anului 1800 i.e.n, s-a confirmat existenta unui ritual in care regele strângea mana statuii zeului Marduk in timpul sărbătorii anului nou pentru a-i fi confirmata puterea si in anul care venea.
Foarte interesant mi s-a parut si un studiu al unui cunoscut profesor englez Jesse Bering, care a determinat ca in unele grupuri de cimpanzei, masculul dominant intinde uneori mana cu palma deschisa către ceilalti cimpanzei ca semn de bunăvoința.
O alta posibila sursa a acestui gest a fost identificata într-o legenda araba care povestește cum doi arabi s-au întâlnit in deșert si au încercat sa-si sărute mana unul celuilalt in semn de salut. In tradiția lor însă se considera o insulta sărutarea mâinii de către o persoana inferioara , si atunci amândoi s-au retras in același timp, si realizând ca nici unul nu se considera inferior celuilalt au recurs la strângerea mâini in semn de egalitate.
Se considera de asemenea ca gestul este facut cu mana dreapta, pentru ca in religiile dominante mana dreapta este considerata cea curata in timp ce stânga este fie asociata cu diavolul fie rezervata unor activități mai putin onorabile, cum ar fi in religia musulmana unde cu dreapta se mănâncă si se tine Coranul iar stânga e folosita pentru a te șterge la fund :-).
Foarte interesant mi s-a parut si un studiu al unui cunoscut profesor englez Jesse Bering, care a determinat ca in unele grupuri de cimpanzei, masculul dominant intinde uneori mana cu palma deschisa către ceilalti cimpanzei ca semn de bunăvoința.
Wednesday, June 8, 2011
Miercurea si vinerea
De vreo câțiva ani buni ma cam bate-n tărtăcuța un gând (cred ca necurat :-)), sa aflu de ce se tine post miercurea si vinerea. Nu de alta , dar muream de curiozitate sa știu in primul rând ce au special zilele astea doua, si dupa aia as fi vrut sa aflu cine a luat decizia sa fie post. Cu un pic da căutare mai asidua, mi-am mai îmbogățit si eu cunoștințele in tainele clerului, si am dezlegat misterul. Pe site-ul parohiei Macin gasim explicația :
Miercurea postim deoarece în această zi au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea postim deoarece în această zi L-au răstignit pe cruce (canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot vinerea, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai (Sf. Simeon al Tesalonicului)
Suuuper... deci miercurea au avut o ședință carturarii evrei in urma căreia s-a decis prinderea lui Hristos. Iar noi comemoram o ședința veche de 2000 de ani. Birocrația asta .... Dar stai ! Vinerea avem un dublu motiv, răstignirea lui Iisus (pana si un necredincios ca mine înțelege argumentul asta ...) si faptul ca Adam a mâncat mărul vinerea . Ha ? Probabil ca Sf. Simeon avea alta Biblie la dispoziție pentru ca in aia de pe net pe care ma uit eu nu scrie nimica de vreo zi de vineri. Dar sa continuam săpăturile...
Biserica Ortodoxa a strâns in decursul istoriei mai multe seturi de legi numite canoane fie scrise de înalte fețe bisericești fie stabilite in cadrul unor intruniri speciale ale mai marilor bisericii , numite sinoade. Un document de acest fel a fost scris de sf Petru din Alexandria in anul 304, si conține un set de canoane care se referă la a da posibilitatea acelor persoane care s-au lepădat de credința lor din cauza represaliilor societății, sa se întoarcă la creștinism. Petru din Alexandria a fost mai marele episcopiei din Alexandria într-o perioada de ample persecuții ale creștinilor sub împăratul Dioclețian, si numerosi credincioși isi abandonau credința si predau scripturile creștine autorităților, pentru a se salva. In aceste condiții au scris canoanele acestea pentru cei ce în vremea goanei cu feluri de chipuri s-au lepădat de credinţa lui Hristos, care sunt de nevoie spre buna rânduială şi starea Bisericii, şi se întăresc, nehotărâtor adică de canonul 1 al sinodului 4 şi de cel 1 al sinodului 7. Iar hotărât de cel al 2-lea al sinodului 6 ecumenice. Şi prin întăritura aceasta iau oarecum putere ecumenică.
Ce n-ați inteles ? Sf. Petru din Alexandria a scris niște canoane, care se întăresc nehotarator cu doua decizii din sinoadele 4 si 7 si hotărâtor cu canonul 2 din sinodul 6 , si prin asta devine lege ... oarecum . Cam ca ordonanțele de urgenta ale guvernului . Si canonul 15 spune clar :
Nu ne va învinovăţi cineva pe noi căci observăm (ţinem) miercurea şi vinerea. Întru care şi a ajuna după tradiţie s-a poruncit nouă cu drept cuvânt. Că miercurea, pentru sfatul ce s-a făcut iudei pentru vânzarea Domnului. Iar vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi. Iar duminica o aducem zi de bucurie, pentru Cel ce a înviat pentru ea. Întru care nici a pleca genunchii am luat.
Acuma ca e clar cine a zis ca miercurea si vinerea e post , si de ce, nu ne mai ramane decat sa întărim legea, cu un alt canon , Constantinopol Apostolic VII. 23 :
Posturile voastre sa nu fie aceleasi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc in ziua a doua (luni) si a cincea (joi). Voi postiti ziua a patra (miercuri) si a sasea (vineri) pentru ca in ziua a patra s-a facut judecata impotriva Domnului, cand Iuda a facut tradarea lui pe bani (Matei 26,13-14), iar vinerea pentru ca Domnul in acea zi a suferit patima Sa pe cruce sub Pilat (Matei 27). Ziua sambetei si a duminicii negresit sa le serbati, pentru ca sambata aminteste de facerea lumii, iar duminica de invierea Domnului
Deci, si sa fi vrut sa postim in alte zile nu prea mergea , ca lunea si joia erau luate deja de alții, si sâmbăta si duminica sunt zile de sărbătoare.
Dar marțea ce are ?
Miercurea postim deoarece în această zi au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea postim deoarece în această zi L-au răstignit pe cruce (canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot vinerea, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai (Sf. Simeon al Tesalonicului)
Suuuper... deci miercurea au avut o ședință carturarii evrei in urma căreia s-a decis prinderea lui Hristos. Iar noi comemoram o ședința veche de 2000 de ani. Birocrația asta .... Dar stai ! Vinerea avem un dublu motiv, răstignirea lui Iisus (pana si un necredincios ca mine înțelege argumentul asta ...) si faptul ca Adam a mâncat mărul vinerea . Ha ? Probabil ca Sf. Simeon avea alta Biblie la dispoziție pentru ca in aia de pe net pe care ma uit eu nu scrie nimica de vreo zi de vineri. Dar sa continuam săpăturile...
Biserica Ortodoxa a strâns in decursul istoriei mai multe seturi de legi numite canoane fie scrise de înalte fețe bisericești fie stabilite in cadrul unor intruniri speciale ale mai marilor bisericii , numite sinoade. Un document de acest fel a fost scris de sf Petru din Alexandria in anul 304, si conține un set de canoane care se referă la a da posibilitatea acelor persoane care s-au lepădat de credința lor din cauza represaliilor societății, sa se întoarcă la creștinism. Petru din Alexandria a fost mai marele episcopiei din Alexandria într-o perioada de ample persecuții ale creștinilor sub împăratul Dioclețian, si numerosi credincioși isi abandonau credința si predau scripturile creștine autorităților, pentru a se salva. In aceste condiții au scris canoanele acestea pentru cei ce în vremea goanei cu feluri de chipuri s-au lepădat de credinţa lui Hristos, care sunt de nevoie spre buna rânduială şi starea Bisericii, şi se întăresc, nehotărâtor adică de canonul 1 al sinodului 4 şi de cel 1 al sinodului 7. Iar hotărât de cel al 2-lea al sinodului 6 ecumenice. Şi prin întăritura aceasta iau oarecum putere ecumenică.
Ce n-ați inteles ? Sf. Petru din Alexandria a scris niște canoane, care se întăresc nehotarator cu doua decizii din sinoadele 4 si 7 si hotărâtor cu canonul 2 din sinodul 6 , si prin asta devine lege ... oarecum . Cam ca ordonanțele de urgenta ale guvernului . Si canonul 15 spune clar :
Nu ne va învinovăţi cineva pe noi căci observăm (ţinem) miercurea şi vinerea. Întru care şi a ajuna după tradiţie s-a poruncit nouă cu drept cuvânt. Că miercurea, pentru sfatul ce s-a făcut iudei pentru vânzarea Domnului. Iar vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi. Iar duminica o aducem zi de bucurie, pentru Cel ce a înviat pentru ea. Întru care nici a pleca genunchii am luat.
Acuma ca e clar cine a zis ca miercurea si vinerea e post , si de ce, nu ne mai ramane decat sa întărim legea, cu un alt canon , Constantinopol Apostolic VII. 23 :
Posturile voastre sa nu fie aceleasi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc in ziua a doua (luni) si a cincea (joi). Voi postiti ziua a patra (miercuri) si a sasea (vineri) pentru ca in ziua a patra s-a facut judecata impotriva Domnului, cand Iuda a facut tradarea lui pe bani (Matei 26,13-14), iar vinerea pentru ca Domnul in acea zi a suferit patima Sa pe cruce sub Pilat (Matei 27). Ziua sambetei si a duminicii negresit sa le serbati, pentru ca sambata aminteste de facerea lumii, iar duminica de invierea Domnului
Deci, si sa fi vrut sa postim in alte zile nu prea mergea , ca lunea si joia erau luate deja de alții, si sâmbăta si duminica sunt zile de sărbătoare.
Dar marțea ce are ?
Tuesday, June 7, 2011
Povestea vorbei - Banii nu au miros
Veni, vidi, vici - in oltenește venirăm, văzurăm ,le luarăm 3 puncte in deplasare nenicule. Cam asa se lauda un oarecare împărat roman pe nume Cezar, de altfel un bun general, dar nu prea-l dădea modestia afara din casa :-) . Alti imparati romani au gasit metode alternative de a se face cunoscuți , cum ar fi sa-și dea numele spre folosința unui soft de inscripționare cd-uri si a ieșit o mândrețe de Nero Burning Rom...a.
Un alt împărat roman, Vespasian (69 e.n. -79 e.n), a fost mai putin norocos in privința lucrurilor care ii poarta numele. Venit la putere dupa o invazie a Britaniei si o mare revolta in cadrul imperiului, intr-o perioada financiara mai dificila, Vespasian a instituit noi taxe sau a reactivat unele taxe care fuseseră abandonate, printre acestea și taxa pe urina. Toaletele publice din Roma erau legate la sistemul de canalizare al orasului numit Cloaca Maxima (aveți 3 încercări sa ghiciți de unde vine cuvântul cloacă), si lichidul colectat era mai departe vândut, fiind o bogata sursa de amoniac, iar cumpărătorii acestei ciudate materii prime trebuiau sa plătească o taxa pentru ea. In consecința cuvântul vespasienne mai este si azi folosit ca denumire pentru pișoare , in Franța :-D.
Fiul imparatului , Titus, mai finuț din fire, i s-a plâns tatalui sau de natura dezgustătoare a taxei , iar împăratul , arătându-i o moneda de aur i-a spus non olet! - nu miroase. De aici a pornit zicala pecunia non olet - banii nu au miros.
Un alt împărat roman, Vespasian (69 e.n. -79 e.n), a fost mai putin norocos in privința lucrurilor care ii poarta numele. Venit la putere dupa o invazie a Britaniei si o mare revolta in cadrul imperiului, intr-o perioada financiara mai dificila, Vespasian a instituit noi taxe sau a reactivat unele taxe care fuseseră abandonate, printre acestea și taxa pe urina. Toaletele publice din Roma erau legate la sistemul de canalizare al orasului numit Cloaca Maxima (aveți 3 încercări sa ghiciți de unde vine cuvântul cloacă), si lichidul colectat era mai departe vândut, fiind o bogata sursa de amoniac, iar cumpărătorii acestei ciudate materii prime trebuiau sa plătească o taxa pentru ea. In consecința cuvântul vespasienne mai este si azi folosit ca denumire pentru pișoare , in Franța :-D.
Fiul imparatului , Titus, mai finuț din fire, i s-a plâns tatalui sau de natura dezgustătoare a taxei , iar împăratul , arătându-i o moneda de aur i-a spus non olet! - nu miroase. De aici a pornit zicala pecunia non olet - banii nu au miros.
Sunday, June 5, 2011
Cum se plătea dragostea pe vremea când nu exista Mastercard
Fie ca ne place, fie ca nu , istoria ne arata ca dragostea nu prea era un factor luat in calcul in cazul căsătoriilor din vechime... iar termenul priceless a fost inventat ceva mai târziu. In rest , din cele mai vechi timpuri încoace, căsătoria era o adevărata afacere , si cineva trebuia sa plătească. Plata s-a facut in diverse civilizații sub doua forme, fie sub forma unui preț pe care ginerele trebuia sa-l plătească tatălui fetei , fie sub forma de zestre in care unul din cei doi soți aducea bani sau obiecte pentru a servi ca punct de plecare pentru noua familie. Ca și o paranteza, eu unul n-am reușit inca sa găsesc vreo mențiune despre mireasa sa-și cumpere ginerele de la familia acestuia :-D .
Printre cele mai vechi mentionari a traditiei de a cumpara mireasa , se gasesc cateva legi in codul lui Hammurabi , care prevedeau ca daca un bărbat a plătit pentru o soție, si vroia apoi alta, sa nu primească banii înapoi :-) . In Biblie, se gasesc de asemenea legi privind cumpararea sotiei, specificându-se ca daca un bărbat seducea o virgina si făcea sex pre marital, era obligat sa o ia de nevasta si sa plătească pretul prevazut de tatăl miresei, iar daca tatal miresei il refuza ca ginere , era in continuare obligat sa plateasca prețul (ca in magazin, platesti ce strici...). Chiar si vechii greci aveau la început obiceiul asta pentru ca Homer amintește de el in Odiseea , cand povestește de pețitorii Penelopei. Personal , credeam pana acum ca arabii sunt cei mai necivilizați in acest sens, auzind de multe ori povesti despre cumpărarea de neveste contra cămile, dar am aflat ca religia lor contrazice chestiile astea , Coranul specificând clar ca mirele trebuie sa prezinte viitoarei sale neveste un cadou numit Mahr pe care insa soția il va păstra pentru ea.
Cu timpul , obiceiul de a plăti pentru mireasa a fost înlocuit cu obiceiul de a da zestre in majoritatea civilizatiilor, dar sa nu credeți ca a dispărut total. El mai poate fi regăsit in prezent in câteva tari din Asia , spre exemplu in Thailanda căsătoria cu o femeie de înalta clasa, sau foarte frumoasa , poate sa coste echivalentul a câteva zeci de mii de dolari ,plătiți in bani lichizi si aur. Thailanda justifica menținerea acestei tradiții prin faptul ca mirele demonstrează astfel capacitatea lui de a-si întreține nevasta, si in multe cazuri familia fetei returnează o parte din bani familiei nou întemeiate. In Africa de sud si est,tradiția mai este inca menținuta in unele tari, dar in 2004 a avut loc o conferința internațională in Uganda pentru a se dezbate efectul acestei tradiții asupra femeilor. Dar ce sens are sa discutam despre țari atât de îndepărtate, când in Romania , rromii își mai cumpăra încă nevestele (ce-i drept mai rar), la o vârsta foarte frageda ,plătind greutatea ei in aur.
Insa cel mai interesant preț pentru o nevasta, in decursul istoriei, cred ca a fost plătit de David, eroul din biblie care l-a omorât pe Goliat. Saul, regele israeliților din perioada aceea , supărat ca David devenise mai faimos decat el, s-a gandit sa scape de el intr-un mod original, si i-a oferit mâna fiicei sale Micol. David insa, conștient de situatia sa financiara mai precara, a refuzat, si atunci tata-socru i-a facut o oferta generoasa (Regii I 18,25):
Iar Saul a zis: "Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui"
Printre cele mai vechi mentionari a traditiei de a cumpara mireasa , se gasesc cateva legi in codul lui Hammurabi , care prevedeau ca daca un bărbat a plătit pentru o soție, si vroia apoi alta, sa nu primească banii înapoi :-) . In Biblie, se gasesc de asemenea legi privind cumpararea sotiei, specificându-se ca daca un bărbat seducea o virgina si făcea sex pre marital, era obligat sa o ia de nevasta si sa plătească pretul prevazut de tatăl miresei, iar daca tatal miresei il refuza ca ginere , era in continuare obligat sa plateasca prețul (ca in magazin, platesti ce strici...). Chiar si vechii greci aveau la început obiceiul asta pentru ca Homer amintește de el in Odiseea , cand povestește de pețitorii Penelopei. Personal , credeam pana acum ca arabii sunt cei mai necivilizați in acest sens, auzind de multe ori povesti despre cumpărarea de neveste contra cămile, dar am aflat ca religia lor contrazice chestiile astea , Coranul specificând clar ca mirele trebuie sa prezinte viitoarei sale neveste un cadou numit Mahr pe care insa soția il va păstra pentru ea.
Cu timpul , obiceiul de a plăti pentru mireasa a fost înlocuit cu obiceiul de a da zestre in majoritatea civilizatiilor, dar sa nu credeți ca a dispărut total. El mai poate fi regăsit in prezent in câteva tari din Asia , spre exemplu in Thailanda căsătoria cu o femeie de înalta clasa, sau foarte frumoasa , poate sa coste echivalentul a câteva zeci de mii de dolari ,plătiți in bani lichizi si aur. Thailanda justifica menținerea acestei tradiții prin faptul ca mirele demonstrează astfel capacitatea lui de a-si întreține nevasta, si in multe cazuri familia fetei returnează o parte din bani familiei nou întemeiate. In Africa de sud si est,tradiția mai este inca menținuta in unele tari, dar in 2004 a avut loc o conferința internațională in Uganda pentru a se dezbate efectul acestei tradiții asupra femeilor. Dar ce sens are sa discutam despre țari atât de îndepărtate, când in Romania , rromii își mai cumpăra încă nevestele (ce-i drept mai rar), la o vârsta foarte frageda ,plătind greutatea ei in aur.
Insa cel mai interesant preț pentru o nevasta, in decursul istoriei, cred ca a fost plătit de David, eroul din biblie care l-a omorât pe Goliat. Saul, regele israeliților din perioada aceea , supărat ca David devenise mai faimos decat el, s-a gandit sa scape de el intr-un mod original, si i-a oferit mâna fiicei sale Micol. David insa, conștient de situatia sa financiara mai precara, a refuzat, si atunci tata-socru i-a facut o oferta generoasa (Regii I 18,25):
Iar Saul a zis: "Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui"
Pentru cine nu știe ce sunt prepuțurile, este vorba de pielea rămasa dupa operația de circumcizie =)). Si pentru ca David era generos din fire, a plătit preț dublu :-)) :
Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă şi merse el însuşi şi oamenii lui şi ucise 200 de Filisteni; şi aduse David prepuţurile lor şi le înfăţişă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui.Saturday, June 4, 2011
Volkswagen izbit'n zid
Limba noastră-i un talmeș-balm... pardon, comoara. Daca o iei la purecat găsești in ea cuvinte de origine dacă, latina, slava, turca, greaca, franceza, germana, engleza si cine stie cate altele ... Având in vedere câte popoare ne-au vizitat in decursul istoriei, probabil ca asta e motivul pentru care pleacă romanii nostrii peste hotare acum, ca sa le întoarcă vizitele.
Popoarele vorbitoare de limbi germanice la început ne-au vizitat, apoi ne-au cucerit o parte din țară , si au lasat si cateva județe de sasi si secui pe aici, ca sa rămână de sămânța, si mai apoi ne-au dat un rege si ne-au ajutat sa re-tehnologizam țara. Daca tragem linie si adunam , n-as putea zice ca a fost o afacere foarte proasta pentru România ultimelor secole. Popular, popoarele astea germanice au primit de la noi denumirea de nemți, de la cuvantul slav němú - barbar, inca din vremea migrațiilor, dupa cum indica Gheorghe Sincai in Chronica Romanilor: vandalii, cu longobarzii, cu gepidele cu taifalii şi alţii, adecă toţi era nemţii, eşiţi din Scandinavia sau Sveţia.
Ceva mai târziu, într-o perioada mai putin beligeranta, denumirea a început sa se aplice cu sensul de străin sau vorbitor al unei limbi de neînțeles, si eticheta de neamț a fost pusa in mod egal sașilor,austriecilor și germanilor dar si catolicilor si protestanților, indiferent de originea etnica. Abia in ultimele doua secole, denumirea de neamț a scăpat încetul cu încetul de conotațiile religioase, și s-a stabilizat asupra vorbitorilor de germana.
Cu toate ca germanicii ăștia ne-au șifonat destul de binișor in luptele pe care le-am avut cu ei , gradul lor de cultura si civilizatie avansat, au inspirat respect si admiratie si au nascut in cultura noastra populara cateva vorbe de duh interesante. In Banat , copii erau povățuiți sa spuna drept ca neamțul, adica sa fie cinstiti , iar in Mehedinti li se spunea cand erau trimisi cu vacile la pascut, sa le pazeasca ca neamțul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, romanii făceau comparație intre modul cum s-a comportat armata germana si cea rusa pe teritoriul nostru prin sintagma : greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas. Pentru țăranul român, tehnologia avansata a nemților era chiar suspecta la un moment: fac trenurile, telegrafurile si cate masinarii toate ... dracu mișcă mașinile, dracu duce vorba pe sârma.
Bineînțeles, ca romanii nu au observat numai calitățile nemților, ei au avut ceva de zis si despre defectele lor :-) neamțul a venit cu pușca si-a baut vinul cu dușca , neamțul crede-n băutura si unguru-n înjurătură, si dupa atâta băutura nu-ti mai ramane decat a merge dreapt ca neamțul. Nici limba lor mai greu de pronunțat nu a ramas neobservata, neamț, neamț, cotofleanț o porecla a șvabilor bănățeni a pornit de la deformarea cuvantului Kartoffelpflanzer - cultivator de cartofi, iar jocul de cuvinte cald nemțesc se refera la cuvântul german kalt care de fapt inseamna rece.
Si pentru cei care nu au învățat limba germana dar încă mai cred ca e o limba ușoara , am auzit despre o carte de limba germana publicata la Dortmund. In aceasta carte se povestește cum cangurii (Beutelratten) sunt prinși si inchisi in cuști (Kotter), acoperite cu o țesătura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi. Aceste cuști se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" ( Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste in germana Hottentottenstottertrottelmutter iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater. Potera captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se intoarce strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba șeful de trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul. - Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba seful Hotentotilor. - Pai, -raspunde băștinașul- pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful Hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beutelrattenattentater.
Popoarele vorbitoare de limbi germanice la început ne-au vizitat, apoi ne-au cucerit o parte din țară , si au lasat si cateva județe de sasi si secui pe aici, ca sa rămână de sămânța, si mai apoi ne-au dat un rege si ne-au ajutat sa re-tehnologizam țara. Daca tragem linie si adunam , n-as putea zice ca a fost o afacere foarte proasta pentru România ultimelor secole. Popular, popoarele astea germanice au primit de la noi denumirea de nemți, de la cuvantul slav němú - barbar, inca din vremea migrațiilor, dupa cum indica Gheorghe Sincai in Chronica Romanilor: vandalii, cu longobarzii, cu gepidele cu taifalii şi alţii, adecă toţi era nemţii, eşiţi din Scandinavia sau Sveţia.
Ceva mai târziu, într-o perioada mai putin beligeranta, denumirea a început sa se aplice cu sensul de străin sau vorbitor al unei limbi de neînțeles, si eticheta de neamț a fost pusa in mod egal sașilor,austriecilor și germanilor dar si catolicilor si protestanților, indiferent de originea etnica. Abia in ultimele doua secole, denumirea de neamț a scăpat încetul cu încetul de conotațiile religioase, și s-a stabilizat asupra vorbitorilor de germana.
Cu toate ca germanicii ăștia ne-au șifonat destul de binișor in luptele pe care le-am avut cu ei , gradul lor de cultura si civilizatie avansat, au inspirat respect si admiratie si au nascut in cultura noastra populara cateva vorbe de duh interesante. In Banat , copii erau povățuiți sa spuna drept ca neamțul, adica sa fie cinstiti , iar in Mehedinti li se spunea cand erau trimisi cu vacile la pascut, sa le pazeasca ca neamțul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, romanii făceau comparație intre modul cum s-a comportat armata germana si cea rusa pe teritoriul nostru prin sintagma : greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas. Pentru țăranul român, tehnologia avansata a nemților era chiar suspecta la un moment: fac trenurile, telegrafurile si cate masinarii toate ... dracu mișcă mașinile, dracu duce vorba pe sârma.
Bineînțeles, ca romanii nu au observat numai calitățile nemților, ei au avut ceva de zis si despre defectele lor :-) neamțul a venit cu pușca si-a baut vinul cu dușca , neamțul crede-n băutura si unguru-n înjurătură, si dupa atâta băutura nu-ti mai ramane decat a merge dreapt ca neamțul. Nici limba lor mai greu de pronunțat nu a ramas neobservata, neamț, neamț, cotofleanț o porecla a șvabilor bănățeni a pornit de la deformarea cuvantului Kartoffelpflanzer - cultivator de cartofi, iar jocul de cuvinte cald nemțesc se refera la cuvântul german kalt care de fapt inseamna rece.
Si pentru cei care nu au învățat limba germana dar încă mai cred ca e o limba ușoara , am auzit despre o carte de limba germana publicata la Dortmund. In aceasta carte se povestește cum cangurii (Beutelratten) sunt prinși si inchisi in cuști (Kotter), acoperite cu o țesătura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi. Aceste cuști se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" ( Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste in germana Hottentottenstottertrottelmutter iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater. Potera captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se intoarce strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba șeful de trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul. - Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba seful Hotentotilor. - Pai, -raspunde băștinașul- pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful Hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beutelrattenattentater.
Thursday, June 2, 2011
Povestea vorbei - Paștele cailor
In cultura romana , Paștele este o sarbatoare religioasa foarte importanta, dar si o zi "de primenire" in care popular se considera ca e bine sa îmbraci ceva nou, asa încât a inceput la un moment dat sa se preumble prin țara noastră vorba Craciunul e sarbatoarea sătulului si Paștele a fudulului. Noroc ca e numai cate una din fiecare pe an , si tocmai de aceea si Paștele si Craciunul au fost folosite de-a lungul timpului pentru a indica raritatea unui eveniment: din an in Paște, din Paști in Craciun , si cea mai drastica expresie: la Paștele cailor , adica niciodata. Cu toate ca la ora actuala cabalinele dețin monopol pe piața zilelor de Paște, probabil si datorita asemanarii fonetice intre Paște si verbul a paște, situația nu a fost asa dintotdeauna, pentru ca in literatura româna mai sunt consemnate si paștele câinilor, si cel al găinilor, cu aceeași semnificație, de niciodată.
Din fericire pentru cai, in unele zone din Bulgaria, si in sudul Romaniei in zonele locuite de persoane de origine bulgara, Paștele cailor este o sărbătoare cat se poate de reala si are loc in ziua de 12 martie , ziua sfântului Teodor - patronul cailor. Prin partile noastre sarbatoarea mai este numita si Tudorița iar in bulgara ea se numeste Konski Velikden . In timpul sărbătorii, oamenii împart frățește cu caii niște colaci numiti konceta, iar mai apoi caii sunt stropiți de preoți cu apa sfintita si sunt plimbați pe străzi de stăpânii imbracati in costume traditionale, bucurandu-se de atenția cuvenita. Am reușit sa găsesc niste poze splendide de la o astfel de sărbătoare si trebuie sa mărturisesc ca am ramas impresionat de atmosfera ustic - tradițională care pare sa îmbrace orașul Targoviste in acea zi.
Din fericire pentru cai, in unele zone din Bulgaria, si in sudul Romaniei in zonele locuite de persoane de origine bulgara, Paștele cailor este o sărbătoare cat se poate de reala si are loc in ziua de 12 martie , ziua sfântului Teodor - patronul cailor. Prin partile noastre sarbatoarea mai este numita si Tudorița iar in bulgara ea se numeste Konski Velikden . In timpul sărbătorii, oamenii împart frățește cu caii niște colaci numiti konceta, iar mai apoi caii sunt stropiți de preoți cu apa sfintita si sunt plimbați pe străzi de stăpânii imbracati in costume traditionale, bucurandu-se de atenția cuvenita. Am reușit sa găsesc niste poze splendide de la o astfel de sărbătoare si trebuie sa mărturisesc ca am ramas impresionat de atmosfera ustic - tradițională care pare sa îmbrace orașul Targoviste in acea zi.
Subscribe to:
Posts (Atom)