Ghidul incepatorului la cumpararea unei chitari

Prin acest articol doresc sa inaugurez o noua categorie de articole in blogul meu , si anume seria sfaturilor (in)utile :-). Nu ma consider un expert in nici un domeniu , asa ca nu luati de bune toate parerile pe care le voi expune in aceste articole , ele sunt insa in general, rezultatul unor experiente pe care le-am avut sau ale unor greseli pe care le-am facut si pe care le voi povesti ca sa nu mai faca si altii aceleasi prostii. Mai pe scurt, povestea lui Stan Pățitul :-D.

Acest articol se adreseaza acelor persoane care abia daca au atins in viata lor o chitara , au jucat poate de vreo doua ori un Guitar Hero pe PS2 (sau au avut o alta sursa de inspiratie si entuziasm) si brusc le-a venit cheful sa-si cumpere o chitara si sa se apuce sa invete sa cante (a se incadra in aceasta categorie autorul articolului).

Primul meu sfat pentru aceste persoane : calmati-va. N-o sa puteti scoate nici o frantura de melodie din instrumentul cu pricina in primele 3-4 luni de zile. Daca nu aveti timp de investit si rabdare de pescar , tot mai bine Guitar Hero, sau Frets on fire. Chitara impune anumite sacrificii de care trebuie sa stiti de la inceput. Unghiile de la mana care apasa pe corzi , de obicei stanga, vor trebui taiate cat mai scurt (aviz domnișoarelor), nu se pot apăsa corzile in nici un alt mod, nu aveti loc de negociere. De asemenea dupa o utilizare mai indelungata a chitarii , pielea din varfurile degetelor care apasa pe corzi se întărește si simtul tactil din acele puncte se reduce un pic. Daca totusi veti decide ca merita incercat , va recomand cu caldura varianta 'suna un prieten'. Adica faceti rost de o chitara de imprumut de la cineva care are, macar pentru cateva zile , si incercati pe ea sa vedeti cum sta treaba.

Presupunand ca ati depasit totusi pragul psihologic de 'imi iau chitara , nu-mi iau chitara...', sa discutam despre ce criterii sa aplicati la alegerea primei chitari. Am observat ca unele articole despre cum sa iti alegi chitara, recomanda alegerea ei in functie de stilul muzical pe care vreti sa-l abordati , veti gasi un astfel de ghid si aici. Din experienta mea insa, va pot spune ca in primii ani veti canta pe chitara acustica rock, la fel de prost ca si pe chitara electrica :-), si acest criteriu ar trebui sa atarne mai putin in alegerea primei chitari. Dupa parerea mea , cel mai important element al chitarii pe care veti invata sa cantati este comoditatea cu care o veti folosi. O chitara care jeneaza mai mult in timpul utilizării vă va da motive in plus sa abandonati lectiile, deci trebuie sa se poata canta la ea cat mai lejer. Cele mai importante elemente ale chitarii care pot da batai de cap in utilizare sunt tipul si grosimea corzilor, latimea grifului (gatul chitarii) si dimensiunea corpului chitarii.

 Sa o luam pe rand:
- latimea grifului este importanta pentru persoanele cu mana mica si degetele mai scurte. Luati cu mana stanga chitara de grif la primul fret (in imaginea de deasupra, locul imediat sub pragus), degetul mare se sprijina pe latura grifului unde sunt corzile groase, restul degetelor de cealalta parte a grifului, arcuite in asa fel incat sa atingeti cu varful degetelor corzile mai groase, dar sa nu atingeti cu baza palmei coarda cea mai subtire.

 Daca reusiti sa atingeti cu degetul mare coarda mai groasa in timp ce aratatorul si inelarul stau cu varful pe coarda imediat urmatoare , si celelalte corzi mai subtiri nu sunt atinse/obstructionate de baza degetelor si a palmei atunci e in regula. Daca aveti dificultati in a face treaba asta, atunci inseamna ca griful e prea lat si o sa va fie greu sa cantati anumite acorduri.  Asta e primul din motivele pentru care eu am vandut prima chitara pe care am cumparat-o, la o luna de la cumparare.

- dimensiunea corpului chitarii influenteaza persoanele mai mici de statura si cu maini mai scurte. Chitara poate fi ori prea lunga si veti avea dificultati in a canta la primele freturi , ori prea lata si va fi inconfortabil sa tineti mana dreapta peste cutia de rezonanta , in dreptul gaurii de sunet (va puteti alege cu ceva dureri neplacute in articulatia umarului drept).

Deci , inainte de a cumpara, luati-o in brate (chitara, nu domnișoara), si vedeti cat de confortabil este sa tineti mainile pe chitara. Asta a fost al doilea motiv pentru carte mi-am vandut chitara :-). Pentru persoanele mai mici de statura si pentru copii exista chitari de dimensiunea 3/4 sau 1/2 .

- grosimea si tipul corzilor influenteaza pe toata lumea in afara de practicantii artelor martiale care isi vara degetele in carbuni încinși. O sa gasiti mentionat peste tot pe net ca in primele zile dor un pic degetele care apasa pe corzi. Bullshit... in functie de tipul corzilor poate sa doara ca naiba , si sa se lase cu bășici. Domisoara din imagine tine in mana o chitara acustica , as vrea sa vad ce zice in primele zile cand apasa pe corzile de jos. In principiu , corzile de nailon/matase dor mai putin decat cele metalice. In același timp, la o chitara se pot monta seturi de corzi  de diferite grosimi pentru obtinerea unor tonalitati diferite ale sunetelor, si pot sa afirm cu siguranta ca setul cu corzi mai subtiri e mai usor de apasat decat un set cu corzi mai groase. La cumparare intrebati vanzatorul ce fel de corzi aveti si daca nu este versiunea cea mai subtire disponibila , cereti inlocuirea corzilor ... credeti-ma , costul suplimentar isi merita banii.

O alta recomandare pe care v-o fac, este ca prima chitara achizitionata sa fie un model mai ieftin, nu va aventurati la modele profesionale ca nu are rost. Din doua motive: in primii ani nu veti fi capabili sa o folositi la adevarata ei valoare , si nu veti sti sa intretineti chitara asa cum trebuie. Prima chitara achizitionata trebuie sa fie de sacrificiu :-).

Cele mai importante categorii de chitara pe care le veti gasi in magazinele de instrumente muzicale sunt : chitara acustica, chitara clasica si chitara electrica.

Chitara clasica este o chitara 'rece', sunetele fiind emise din cutia de rezonanta si nu necesita amplificare. Este avantajata de corzile de nailon , mai usor de apasat, dar dezavantajata de corpul mai lat si griful de asemenea mai lat. Este de obicei mai ieftina decat celelalte categorii, in schimb modalitatea de schimbare a corzilor e un pic mai grea decat la chitara clasica.

Chitara acustica (in prima poza din acest articol), este de asemenea independenta de amplificare, are corpul si griful mai subtire, dar corzile sunt metalice (cele mai 'dureroase' dintre toate categoriile). Scoate un sunet ușor ascuțit/metalizat si schimbarea corzilor se face relativ simplu.

Chitara electrica este, dupa parerea mea, cea mai comoda in utilizare , are griful mic, corpul foarte subtire si corzile sunt mai apropiate de corpul chitarii si mai usor de apasat. Din pacate , de una singura nu scoate sunet nici cât sa sperii un soarece. Chitara electrica este dependenta de un amplificator si de curent electric, deci adio plecat cu chitara in calatorie , adio iesit cu chitara in parc la agățat... In acelasi timp este si categoria cea mai costisitoare. Daca dispuneti de un buget redus si totusi vreti chitara electrica , se poate achizitiona fara amplificator , cu conditia sa aveti un calculator cu placa de sunet si boxe, pentru ca se poate conecta chitara cu o mufa de adaptare pe Line In la placa de sunet , si exista soft-uri capabile sa aplice efecte pe sunetul produs, intocmai ca un amplificator. Pentru ca nu stiu prea multe despre chitara electrica va recomand o lectura suplimentara aici.

Daca veti trece cu rabdare de toate piedicile de la inceput , pot sa va promit ca dupa un timp chitara devine foarte placuta si distractiva. Si o ultima recomandare pentru cei ce se apuca sa invete la chitara din propriul imbold, puneti chitara intr-un loc cat mai accesibil si mai vizibil , nicidecum pe dulap sau in vreo cutie pentru ca altfel o sa uitati de ea si o sa serveasca numai ca suport de praf.

Povestea vorbei - Luna de miere

Ce bine e vere in luna de miere ! E mai bine ? Nu-i mai bine dar e mai des :-)
Luna de miere este o expresie a carei prezenta se face resimtita pe aproape toate continentele globului, si in mai toate limbile de larga raspandire (as fi zis pe toate continentele , dar nu sunt sigur ca o au si eschimosii). Plecand din Las Vegas in honeymoon , ne sarutam un pic franțuzește in lune de miel , stam pe plaja la Ibiza in luna de miel si vizitam Roma in luna de miele .Si daca ne cheama misterele Orientului , putem sa petrecem balayı pe plajele din  Antalya sau mah e asal calare pe camila prin anticele deșerturi persane. Ma rog ,se poate si in Israel un pic de yerach d'vash , dar la cate gloanțe zboara pe acolo , eu personal as cauta alta destinatie.

Fiind o expresie atat de raspandita , a-i cauta originile , e ca si cum ai cauta sa aflii din care mare s-a evaporat apa care formeaza ploaia care-ti bate in fereastra. Norocul meu ca s-au ocupat altii de asta :-). Dupa o cautare scurta cu nea Google, am gasit doua tabere majore , fiecare tinand cu dintii de parerea lor.
Primii , leaga luna de miere de o traditie veche de vreo 4000 de ani , din Babilonul antic. Babilonul e chestia aia de care invatam la istorie prin clasa a V-a, Mesopotamia ,codul lui Hamurabi ... mai tineti minte ? Daca nu, sa incercam cu niste cuvinte cheie mai noi din Matrix : Zion, Nabucodonosor :-) . In fine ... zice-se ca in Babilon , dupa casatorie, socrul mic trebuia sa aduca noilor casatoriti, timp de o luna, in fiecare zi mied (bautura fermentata din miere), si cum timpul se masura la babilonieni dupa ciclul lunii , s-a obtinut astfel luna de miere. O alta sursa ne spune ca era traditional ca sotul si sotia sa petreaca impreuna o perioada de timp suficienta cat sa fermenteze mierea si sa se obtina mied.
Al doilea curent de gandire mieros , sustine sus si tare ca expresia vine din vechea limba norvegiana sub forma de hjunottsmanathr, o traditie vikinga datand de prin secolul V e.n. care insa nu era chiar atat de dulce si apetisanta ca acum. Se pare ca baietii purtand coifuri cu coarne isi luau nevasta cu japca din satul vecin si stateau pitiți pana cand familia fetei sa plictisea de cautat, iar perioada de v-ati ascunselea a dat numele  lunii de miere.
Pe de alta parte insa, wikipedia, o sursa de informatie considerata ceva mai de incredere decat blogger-ul de rand, nu pomeneste de nici una din variantele de mai sus , ba chiar le dezminte intr-una din paginile secundare subiectului.
Ce-i in mana nu-i minciuna, asa ca lasand la o parte barfele de pe net, prima mentionare scrisa a unei perioade fericite post casatorie se regaseste in biblia ebraica si in Vechiul Testament, Deuteronomul 24:5, fara insa a mentiona termenul de luna de miere:
Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o.

Urmatoarea sursa in ordine cronologica, este Abecedarium Anglico Latinum (1552) care reprezinta si printre primele mentionari ale termenului de luna de miere :

Honeymoon, a term proverbially applied to such as be new married, which will not fall out at the first, but the one loveth the other at the beginning exceedingly, the likelihood of their exceeding love appearing to assuage, the which time the vulgar people call the honey moon.

Imi cer scuze de la cei ce nu inteleg engleza , dar am preferat sa citez sursa in varianta originala. In principal , in 1552 luna de miere reprezenta perioada in care dragostea post maritala era la fel de dulce ca si mierea dar scadea in intensitate odata cu trecerea timpului. Hmm... , ma intreb daca definitia nu cumva e valabila si azi.

Incepand cu secolul XIX apare in Regatul Marii Britanii si ideea de a calatori in luna de miere , imprumutata dintr-o mai veche traditie din India in care tinerii casatoriti faceau un tur al tarii pentru a vizita acele rude care nu reusisera sa participe la nunta. In scurt timp, in jurul anilor 1820 , francezii se insarcineaza sa raspandeasca noua moda sub denumirea de voyage à la façon anglaise (calatorie in stil englez).

Indiferent cat de veche si de raspandita este denumirea lunii de miere , exista totusi un punct comun sustinut de toti practicantii acestei traditii : e al naiba de bine in luna de miere :-D !

Povestea vorbei: sodomie

Sodomie ... un cuvant cu conotatii sexuale neplacute si cu tendinta de a provoca o grimasa pe fata celui care il rosetste sau a interlocutorilor. Norocul nostru ca e din ce in ce mai rar folosit, si a fost inlocuit recent cu ceva mai 'politically correct' : relații sexuale anormale :-). Dar de unde provine acest cuvant ? Probabil ca multi dintre noi au auzit de povestea biblica a Sodomei si Gomorei , asa ca legatura nu e greu de facut .

Povestea incepe in Vechiul Testament , Geneza cap 18:20-21 , cand Dumnezeu ii spune lui Avram despre pacatele celor 2 cetati :
Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.
Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu"
Dialogul intre Dumnezeu si Avram continua in mod interesant cu o negociere in toata puterea cuvantului, prin care Avram incearca sa salveze vietile celor din cetate in functie de cati oameni 'drepti' locuiesc acolo , si trebuie sa recunosc ca Avram (evreu innascut ce mai ...) chiar se pricepea, avand in vedere ca se porneste de la cifra de 50 si se finalizeaza negocierea la 10 locuitori. Si Dumnezeu trimite 2 ingeri in inspectie, ca sa determine situatia la fata locului . Toate bune si frumoase, avem o intriga formata din 2 cetati pacatoase , 2 inspectori si o posibilitate de salvare a lucrurilor cu numai 10 oameni drepti , dar ce treaba are asta cu sodomia ? Pai sa studiem textul biblic , ca sa ne dam seama cu ce se indeletniceau locuitorii Sodomei. Geneza cap 19 :
Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa
Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-i ca să-i cunoaştem!
Cum nu reiese prea clar din fraza respectiva ce vroiau sodomiti sa faca , Biblia ne ofera si raspunsul gazdei spre clarificare :-D:
Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!"
Hmmm... ca o mica deviatie de la subiectul abordat , observam aici in paginile biblice grija unui tata fata de fiicele sale . 
Daca tot nu suntem convinsi de sensul frazelor , cautam mai departe in filele aceleiasi carti  o explicatie mai  clara si fara posibilitati de interpretare , in  Geneza  cap 4
După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain
Hopaaa... cred ca tocmai am lamurit  expresia 'a te cunoaste in sensul biblic'. Ma rog , avand in vedere ca era vorba de un barbat si o femeie , cunoasterea era una naturala, in timp ce in Sodoma fiind vorba de toti locuitorii , de la tanar la batran, si doi ingeri (probabil cu fundulete apetisante , daca au atras toata cetatea) cunoasterea era mai degraba un fel de gay gangbang. Motiv pentru care Dumnezeu s-a suparat si a ras cetatile de pe fata pamantului , dar cuvantul a ramas ... nu-i nimic, mai are un pic si dispare si asta pt ca oricum pe cine mai surprinde un gay gangbang in ziua de azi ?

PS: Citatele din biblie au fost preluate de pe site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro. Mi-a atras atentia asupra acestui subiect cartea The God delusion de Richard Dawkins.

Povestea vorbei: mișto

Socares praleo ? Mișto.

Nu , era o gluma ,  nu scriu un articol despre limba rromilor, pentru simplul fapt ca acest cuvant, desi folosit masiv de rromi, nu este de origine rroma. Undeva la inceputul seculului XIX , in Imperiul Austro-Ungar si mai cu seama la Viena, era la moda ca barbatii eleganti din inalta societate sa poarte joben si baston, si in timp, bastonul a devenit un prerogativ al persoanelor care se considerau 'din lumea buna'. Nemtii din Ardeal au preluat si ei ideea , si , ca sa para mai avuti decat erau faceau poze purtand baston si palarie , iar pentru  cei care nu isi permiteau aceste obiecte , fotograful avea recuzita pregatita :-) . Moda respectiva s-a propagat si in Bucuresti, unde , primul fotograf facea poze pentru cei situati pe o treapta mai inalta a societatii, cu baston  - mit stock , si pentru cei mai saraci , fara baston  - ohne stock. In felul asta limba noastra s-a mai imbogatit cu un cuvant , mișto , care la inceput avea sensul de elegat, bine imbracat . In timp, conceptul de elegant a fost inlocuit cu cel de frumos, grozav, interesant, cuvantul capatand conotatii de jargou.

PS: Am aflat prima data de originea cuvantului de la Mihai Panu , care mi-a predat cateva ore de limba germana.

A nimerit orbul Braila

Dupa ce am pierdut cam o ora si un pic pe google cautand originea acestui proverb, am reusit sa trag o singura concluzie clara: nici unul dintre autorii vreunui articol descoperit pe web nu e sigur de provenienta zicatorii. Exista cateva teorii , dar nici una nu poate fi confirmata.
Cateva opinii mentioneaza faptul ca pe vremuri, Braila era singurul oras port la Dunare , si astfel , era imposibil pentru un calator pe Dunare sau pe malurile Dunarii, sa nu ajunga in Braila. Personal, consider ca varianta e un pic cam contrara semnificatiei proverbului , daca orice om putea sa gaseasca asa simplu Braila ,ce sens mai are sa o dai ca exemplu? Tot pe varianta orasului Braila, se aminteste si faptul ca in vechime cele mai importante din strazile orasului erau construite circular, in asa fel incat un strain pornind de la Dunare, si urmand o strada principala ar fi ajuns din nou la Dunare.
Un confrate blogger , mentioneaza o legenda locala potrivit careia un baiat nascut orb , care isi dorea de foarte mult timp sa mearga la o apa curgatoare , a fost sfatuit de cineva sa tina drumul drept, pana cand va ajunge la Dunare , din nou cu aluzii la topografia orasului .
O alta varianta pe care am gasit-o in comentariile de la blogurile de mai sus , este ca, de fapt Braila este o deformare a cuvantului german brille - ochelar. Varianta are o probabilitate destul de ridicata , deoarece in perioada 1700-1800 comertul cu Imperiul Habsburgic era in floare, dar, desi am cautat pe google.de , in primele 3 pagini de rezultate nu am gasit nici un proverb in limba germana care sa se apropie de sensul cautat.

Nemultumit de variantele gasite in format electronic, si preluand sugestia de pe ro.wikipedia.org , conform careia proverbul a fost mentionat de Anton Pann, am purces la a rascoli biblioteca din dotare si am gasit doua volume utile : Proverbe romanesti - colectia Biblioteca pt toti , editata in 1966 si Povestea Vorbei de Anton Pann. In mod surprinzator , in cartea Proverbe romanesti nu am gasit nici o referire la zicatoarea cu Braila, in schimb am descoperit doua aletrnative :

Orbul cu intrebare a nimerit Vașcăul.

Nimeresc orbii Suceava

Pe de alta parte , am gasit intr-adevar proverbul nostru buclucas in scrierile lui Anton Pann , in capitolul 'Despre invatatura' :

Cine intreaba nu greseste
Orbul cu intrebarea a nemerit Braila

Din cele doua surse , observ ca accentul proverbelor se punea acum cateva zeci de ani pe cuvintele "cu intrebare" , in sensul ca, daca nu stii ceva intreaba pe cei din jur si vei reusi sa afli sau sa iti atingi tinta. Mai presus decat atat , concluzia era ca  invatatura se obtine intreband, nu asteptand sa vina de-a gata.
Cu timpul insa, se pare ca forma proverbului a fost modificata si scurtata la varianta 'nimeri orbul Braila', sensul proverbului suferind si el modificari , astazi fiind privit mai mult ca o sugestie de indrazneala : si tu poti sa faci ceva , daca a putut un orb sa ajunga la Braila.

Coana Miţa biciclista

Coana Miţa bibiclista
A cazut si ....

...si a suferit o trauma musculara intr-o zona erogena feminina. Asta e , se mai intampla si accidente. Pana acum 4 ani de zile credeam cu fermitate ca aceste versuri nu sunt altceva decat o poezioara scornita de vreo minte creata in vremurile ceausiste. Am auzit strofa asta de mic copil, era una din recitarile noaste mai 'colorate' prin locurile de joaca dintre blocuri in anii '85-'87, si nu mi-a trecut nici macar un moment prin minte ca ar putea avea la origine o persoana adevarata. Apoi a venit Tudor Gheorghe cu spectacoul Calvarul unei inime pribegi , si intr-una din pauzele dintre melodii mi-a adus o adevarata revelatie :-) , coana Mita a existat cu adevarat.

Unul dintre personajele mai pestrite ale Bucurestiului interbelic, coana Mita biciclista, pe numele ei Maria Mihăescu , a facut furori in vremea aceea, fiind prima femeie care s-a plimbat pe bicicleta pe Calea Victoriei imbracata in pantaloni. Dama de mare clasa, fumoasa si eleganta,  posesoare de trasura , masina coupee si servitori 'made in' Polonia  , doamna Maria Mihaescu a dus o viata extravaganta si luxoasa. Barbatii din ziua de azi ar putea sa-i aduca si cateva multumiri , pentru ca a fost si printre primele femei din Romania care s-au scaldat in apa marii intr-un costum de baie sumar, fiind astfel una din deschizatoarele de drumuri pentru cosumele de baie actuale :-).  A fost casatorita de 2 ori , curtata de nenumarate ori si a intrat in istorie o data (si bine...) prin porecla data de George Ranetti redactorul sef al revistei Furnica.

Cand aparea pe Calea Victoriei, "aristocratii" de la Capsa, "burghezii" de la Otetelesanu si "boemii" de la Kubler abandonau politica si svartul ca sa admire superbul exemplar ciclist, caruia hatrul Ranetti nu scapase ocazia sa-i zica "Mita Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple si elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov stransi pe picior, cu bluza corai din care fluturau maneci inflorate, cu ghete inalte si cu o cascheta de matase alba, infasurata in voal alb, din care rasareau incrucisate doua ace mari A la Madame Butterfly 
(Vremuri vechi bucuestene  - Alexandru Predescu)

Printre inimile pe care duduia le-a frant se pare ca se numara si cea a regelui Ferdinand , care i-a daruit o casa aflata pe strada Biserica Amzei la nr 9 , cladire care astazi este declarata monument arhitectonic in stil baroc. Bineinteles ca din cauza asta, coana Mita a stanit o cantitate considerabila de barfe si s-a ales cu o alta porecla , Mita Cotroceanca , care insa, nerimand cu nici un cuvant interesant , nu a reusit sa se strecoare in folcorul romanesc .

PS: Sursele de informatie au fost  Ce vizitam azi: Casa Coanei Mita Biciclista si ro.wikipedia.org

Paștele

Desi pare surprinzator, originile sarbatorii pascale sunt mai vechi decat moartea si invierea lui Hristos, precedand acest eveniment cu aproape 1400 de ani . Regasim prima mentionare a sarbatorii de Paste in Vechiul Testament , Iesirea  capitolul 12 , acolo unde Dumnezeu stabileste pentru fii Israelului data de 14 Nisan ca fiind ziua de sacrificare a mielului si noaptea in care au plecat din tara Egiptului.

Apoi a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: "Mergeti şi vă luaţi miei după familiile voastre şi junghiaţi Paştile"

In acest mod Pastele a devenit pentru evrei sarbatoarea anuala, simbolizand eliberarea lor de sub robia Egiptului. Mai tarziu, pentru ca evenimentele din anul 33 e.n. au coincis cu aceata sarbatoare deja existenta , numele de Paște , provenind din forma evreiasca Pesah a fost adoptat si pentru comemorarea mortii si a invierii lui Hristos . Interesant este faptul ca in primii ani ai crestinismului , numele de Pasti a fost aplicat comemorarii anuale a Cinei cea de taina si consta intr-o masa rituala insotita de sfanta Impartasanie.

Sinodul de la Niceea a stabilit in 325 e.n. ca Pastele se sarbatoreste in prima duminica dupa prima luna plina care cade dupa sau de echinoctiul de primavara . Pentru ca in algoritmul de calcul intervine si o parte variabila , determinata de ciclul lunii in jurul pamantului , sarbatoarea pascala nu are o data fixa ci poate varia intr-o perioada bine determinata (pentru ortodocsi intre 4 aprilie - 8 mai). Bineinteles ca nici partea fixa , echinoctiul de primavara , nu-i chiar atat de fixa ... unele biserici folosesc in calcul calendarul Iulian iar altele pe cel Gregorian astfel incat apare acea diferenta dintre Pastele ortodox si cel catolic . Un pic deplorabil e faptul ca intre anii 1924-1927 , bisericile ortodoxe erau impartite in doua , in functie de calendarul dupa care stabileau data pascala , si a fost nevoie de 3 ani de zile ca sa se ajunga la un acord in toata ortodoxia . Acuma ghiciti ce au decis ... toti ortodocsii sarbatoresc in momentul asta Pastele folosind calendarul Iulian , un calendar care indica in 1924 echinoctiul de primavara cu o eroare de numai 10 zile. Eu personal inteleg valoarea unei traditii , dar din 1582 cand a aparut calendarul Gregorian, si pana in prezent cred ca au avut tot timpul sa o corecteze ...

Un alt amanunt interesant de mentionat este ca numele englez/german al sarbatorii pascale , Easter si Ostern isi au originea in numele zeitei mama a fertilitatii Eostre sau Ostara de origine germanica, tot de origine germanica fiind si traditia iepurasului.

PS. Sursele mele de inspiratie au fost, pe langa altele : wikipedia si  Istoria si traditia pastelui

De ce 'povestea vorbei'

Sunt deseori uimit de ignoranta si nepasarea care si-au facut loc in mintile si in inimile noastre in ultimele 2 decenii. Spre deosebire de generatiile trecute , cand ignoranta era pur si simplu un efect al lipsei de informatie, in prezent ne aflam intr-o era in care suntem de-a dreptul bombardati clipa de clipa de informatie, in cea mai mare parte ai ei, inutila. Si atunci alegem ce sa urmarim si sa retinem si ce sa ignoram. Dar cati dintre noi mai sunt inca in postura de a face o alegere constienta? Si mai mult decat atat, o alegere buna . In societatea occidentala, in care ne infundam din ce in ce mai mult, ca intr-o groapa de nisip miscator, scara valorilor a fost data complet peste cap. Generatiile noi sunt acum interesate sa se imbrace in blugi Diesel si bluze Zara sa se incalte in Nike si Adidas , sa vorbeasca la iPhone sa bea Coca-Cola si sa butoneze Xbox Live. Rar mai intalnesti pe cineva capabil sa-ti spuna cum se numeste gaza pe care ai strivit-o pentru ca avea tupeul sa treaca prin fata ta, cum se numeste floarea spre care ai aruncat o privire scurta in timp ce alergai prin parc cu Mp3 player-ul in urechi , sau cum se numeste copacul la umbra caruia te-ai asezat obosit. Cati mai au habar ca pasarea care tocmai le-a zburat prin fata e o stancuta sau o mierla sau un sturz ... Si ca o paranteza , cati dintre noi au mai vazut randunele in ultimul timp , eu unul nu , si tin minte ca le desenam cu sarg prin clasele primare.
Incetul cu incetul firavele legaturi dintre oameni si lumea care ii inconjoara se rup, odata cu risipirea putinelor cunostinte pe care le mai avem despre inaintasii nostri. Si nu vorbesc despre noi rasa umana ... sunt convins ca acolo undeva mai exista un arheolog , un istoric,un naturalist, un folclorist sau un lingvist care mai au inca posibilitatea sa predea stafeta . Dar cui ? Noi , marea majoritate, ridicam indiferenti din umeri si mergem mai departe incaltati in Adidas , purtand Zara si vorbind la iPhone...




PS: Aceasta este Enigma de Marin Sorescu in interpretarea lui Tudor Gheorghe

Povestea vorbei - Vremea lui Pazvante Chioru'

In mod sigur cu totii am auzit de aceasta expresie  , părinti , bunici , prieteni sau mass-media , cineva ne-a zis la un moment-dat de un eveniment vechi din vremea lui Pazvante Chioru' . Expresia in sine duce cu gandul la o vreme indepartata , marcata de un personaj de legenda . Dar cat de indepartata este acea vreme ? Ei bine , nu chiar atat de indepartata pe cat pare . Pazvante Chioru' pe numele lui Osman Pazvant-oglu a trait intre anii 1758 - 1809 avand rezervate cateva file zdravene in istoria turca ca primul Pașa care a indraznit sa se revolte impotriva autoritatii sultanului și sa-si creeze un stat independent de stapanirea turca.

Din pacate pentru noi romanii , Pazvante a ramas in istoria noastra datorita distrugerilor devastatoare pe care le-a cauzat, Craiova fiind aproape complet incendiata in timpul luptelor cu trupele acestuia in 1800 , iar in 1802 Bucurestiul fiind cateva saptamani de zile sub influenta bandelor de pazvangii .

Pe scurt , Pazvante nascut intr-un sat din Bosnia devine orfan de mic copil , invata sa manuiasca armele de la bunicul sau, unul dintre garzile orasului Sofia , dupa care isi croieste un drum in viata apucandu-se de camatarie. Cum camataria încălca preceptele religiei musulmane,  Pazvante ajunge in inchisoarea din Sofia si este foarte aproape de a fi executat (round 1), dar scapa de la moarte prin interventia bunicului (se pare ca mita functiona de minune in Bulgaria si pe vremea aia) ,si se refugiază peste Dunare in Tara Romaneasca . Aici reuseste sa intre in gratiile domnitorului Mavrogheni , devenind in scurt timp sef al garzilor de arnauti , dar tot in scurt timp incepe si sa comploteze mazilirea domnitorului impreuna cu alti boieri . Domnitorul afla, si il condamna la moarte prin decapitare (round 2), si din nou Pazvante si prietenul sau Rigas Feraios dovedesc multiplele utilizari ale unei mite considerabile.  Pazvante se intoarce pe malul de sud al Dunarii unde jefuieste in lung si in lat iar suma stransa o investeste in cumpararea functie de aga de la sultanul Selim al III-lea . Urmeaza apoi momentul care i-a asigurat nemurirea in istoria turca , Pazvante se ridica impotriva autoritati Inaltei Porti si isi creaza un stat independent intre Dunare , Balcani , Belgrad si Varna , proclamandu-se pasa in 1798 . Sultanul trece la represalii si trimite 100000 de oameni condusi de aga Husein Kukuc (round 3), care in schimb nu reuseste sa cucereasca cetatea Vidinului . Ca o paranteza , cum naiba sa nu poti cucerii o cetate cu 100.000 de oameni, ca doar nu era locuita de urmasii celor 300 de spartani . Aga da vina pe domnitorul Tarii Romanesti pe motiv ca nu l-a aprovizionat suficient si Pazvante , dupa ce complotase impotriva unui domnitor , reuseste sa cauzeze indirect exacutia celui de-al 2 lea, Constantin Hangerli. Este iertat de sultan (cred si eu, daca nu esti in stare sa-l bati te faci ca l-ai iertat .... ) , si din lipsa de ocupatie , incepe o campanie brutala de jaf si distrugere la nord de Dunare ordonand incendierea satelor, siluirea femeilor si uciderea barbatilor intre 1799-1800 (round 4). Partea un pic amuzanta este ca , depasit de situatia creata de incendierea Craiovei si atacurile pazvangiilor , domnitorul Alexandru Moruzi isi cere singur mazilirea, deci Pazvante mai trage o linie pe răboj.

 Acum intra in scena doua nume cunoscute din istoria romana , Tudor Vladimirescu si Iancu Jianu . In 1802 Pazvante incearca din nou sa prade Craiova (round 5) dar este respins de catre locuitori si cetele locale de panduri conduse de tanarul Tudor Vladimirescu care se remarca astfel pentru prima data in istorie. In 1808 , profitand de lipsa pandurilor din oras, turcii ocupa Craiova pentru cateva ore si iau in robie 50-60 de persoane . Din pacate asta e picatura care umple paharul ... Iancu Jianu organizeaza o mica armata de vreo 2-3000 de haiduci olteni si sustinut in secret cu arme si bani de catre rusi si mari boieri din Craiova , incepe o serie de incursiuni dincolo de Dunare . Spre surprinderea tuturor , oltenii castiga in deplasare ... in 1809 haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna si distrug din temelie raiaua turceasca de la Turnu Magurele . Legenda povesteste ca in timpul unei lupte cei doi chiar au avut ocazia sa faca un schimba mai dur de politețuri cu ajutorul iataganelor (final round) , ocazie cu care Pazvante l-a lovit cu ochiul in iatagan pe Iancu si s-a ales cu porecla de Chioru'.  Dupa distrugerea Vidinului, Pazvante dispare complet din mentiunile istoricilor , ceea ce plaseaza ca probabila moartea acestuia in timpul asediului (Game over - Fatality)

Ce a ramas in urma lui Pazvante ? O poveste ca-n filme , o vorba batraneasca si o moschee la Vidin  .

PS: In prioncipla sursa acestor informatii a fost :  http://www.descopera.ro/cultura/3144977-povestea-lui-pazvante-chioru si
http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei .

Povestea vorbei - șmecher

Dupa cum spuneam in primul meu post , imi place sa mai presar in vorbirea de zi cu zi cuvinte batranesti, vorbe de duh sau proverbe. Ei bine , mai mult decat atat , sunt pasionat si de originea acestora, si imi face o enorma placere sa aflu din cand in cand explicatia modului in care s-au format sau macar logica pe care o urmează. Am un mare respect pentru munca etimologilor sau a culegătorilor de astfel de vorbe de duh , si consider Povestea vorbei de Anton Pann o lectura extrem de interesanta . De-a lungul timpului am avut cateva ocazii sa aflu astfel de amanunte pe care o sa incerc sa le repovestesc pe cate posibil , fara a le altera (prea mult ... ). Acolo unde imi mai aduc aminte, o sa specific si sursa de unde am primit eu informatia .

Pentru inceput iata o povestioara interesanta despre modul in care a intrat in vocabularul romanesc cuvantul șmecher :
Zice-se ca prin secolul XVIII, negustorii nemti au inceput sa bata cu sarg drumurile Principatelor in cautare de vin si au gasit ceva pe placul lor taman in Oltenia . Oltenii , erau pe vremea aceea (ca si acuma de altfel) posesorii unui  vin rosu, tare si ieftin , exact pe placul negustorilor . Si nemtii au cumparat, si le-a placut, si au mai vrut .... A doua oara , fiindca olteanul e oltean deh , negustorii s-au ales cu vin si apa in cantitati mai mult sau mai putin proportionale, asa ca de la tura a treia incolo negustorii si-au luat masuri de siguranta si au angajat un degustator care sa-i ajute la tranzactie . Acuma vine partea interesanta .... gust in germana este geschmack, iar degustator ... schmecker. Si uite asa au inceput oltenii sa vorbeasca intre ei : "Marineee , vezi ca veni neamtu` dupa vin . Dar nu e singur, bah, are si smecherul dupa el. Da-i vin din ala bun, ca se pricepe ...  "

PS. am "cules" aceata povestioara din cartea Ghidul gustului de Cosmin Florescu Zidurean si Eugen Demetearca

Cuvant inainte

Dupa cum stim, atunci cand ai ceva de spus, e bine sa nu scrii , iar daca totusi ai scris , e bine sa nu semnezi . Din pacate, mie mi-a trecut brusc prin cap (pe bune , chiar brusc) ideea sa scriu . Desi n-am nici o inclinatie literara . Asa ca, incep prin a clarifica un subiect care presimt eu ca se va gasi cineva sa-l abordeze , si anume corectitudinea gramaticala sau literara a celor scrise. Ei bine , eu ca persoana, nu prea pun pret pe corectitudinea aia. Pur si simplu nu-mi pasa ...  O sa incerc sa pun cratima si virgula  acolo unde trebuie si sa articulez cuvintele dupa cata gramatica mai tin minte de prin generala , dar unde esuez ... ghinion. Cat despre cuvintele utilizate , sincer nici nu vreau sa aud ideea de 'hai sa nu mai zicem ok , project manager, weekend ca avem si noi bine, manager de proiect si sfarsit de saptamana '. Asa si ? Presimt eu ca dacii aveau si ei o sumedenie de cuvinte nu numai brad si branza , dar asa nu i-a impiedicat sa contopeasca limba daca cu latina. Si daca limba noastra devine un fel  de romgleza , se numeste evolutie, atata vreme cat avem grija sa inlocuim cu ceva cel putin la fel de bun.

Imi place la maxim sa amestec cuvinte uzuale cu regionalisme sau cuvinte vechi , alaturi de cuvinte arhicunoscute din engleza sau alte limbi si peste tot amalgamul sa presar din cand in cand cate un proverb sau vorba de duh auzita de prin alte parti . Asa sunt eu , si asta e modul meu de a vorbi sau a scrie , in esenta asta ma reprezinta si ma face original . Nu-mi pasa daca sunt sau nu corect , limba nu e o stiinta abstracta ca matematica. Personal consider ca e este un mod de comunicare , iar un mod de comunicare are o misiune principala , de a transmite informatii. Daca informatiile ajung la destinatie (deci te-ai facut inteles ... ) atunci misiunea s-a incheiat cu succes. Restul reprezinta nuantare. Nimeni nu i-a spus lui Picasso sau Dali ca au pictat incorect , fiecare si-a transmis informatia in modul in care a vrut. Si exact asta vreau si eu , sa transmit niste ideei, si , mai mult decat atat , sa le nuantez in stilul meu personal :-)

PS. Si colac peste pupaza mai folosesc si emoticoane ... Dar nu o fac pentru ca sunt un impatimit al messengerului , doar ca nu am alta idee cum sa exprim in scris faptul ca zambesc in momentul in care scriu :-)