Din punct de vedere istoric, parlamentul isi are radacinile in stravechiul sfat al bătrânilor din perioada in care oamenii erau organizati in triburi (si tind sa cred ca pe vremea aia institutia legislativa era mai bine orientata spre protejarea individului decât in prezent). Mai apoi a urmat perioada antica in care oamenii au inceput sa se organizeze pe cetăți , regate, imperii ... si unde nu prea te-ai astepta sa gasesti altceva decat legea vreunui rege sau imparat. Doar ca istoria tine sa ne contrazica: in stravechea Mesopotamie apar primele intentii de formare a unui corp legislativ , regele fiind asistat in anumite perioade de un consiliu , iar in India aveau loc anumite adunari pentru dezbaterea legilor. Ca sa nu mai vorbim de cetatea greceasca Atena unde democratia a fost inventata si aplicata incepand cu anul 508 i.e.n , si unde dezbaterea legilor se facea in public, si de catre public.
Referindu-ne strict la un corp legislativ format din reprezentanti ai poporului, acesta incepe sa ia forma in statele medievale din Europa in secolele XI-XIII. In zonele nordice termenul þing / thing este atestat inca din anii 685-686 reprezentand o adunare formata din oameni liberi ai unei localități, provincii sau tarii. In cadrul acestor adunari, se rezolvau dispute, se luau decizii politice si se alegeau capetenii sau regi. In 1130 Haugathing din Vestfold,Norvegia il declara rege pe Harald Gille. In Suedia, purtatorul de cuvânt al adunarii, Þorgnýr i-a spus regelui Olof Skötkonung ca poporul este cel care deține puterea, nu regele. In Polonia,o adunare populara numita wiec il alege pe regele Siemowit in secolul IX si apoi aceasta adunare populara pune in 1182 bazele parlamentului polonez numit Sejm. In 1374 este menționat ca regele Poloniei avea nevoie de acordul parlamentului pentru creșterea taxelor. Primul parlament spaniol este considerat a fi Cortes (1118), o adunare generala format din nobili, oameni ai bisericii si oameni de rand , care au pus la punct un set de legi numit Carta Magna Leonesa menit sa protejeze populatia de deciziile arbitrare ale nobililor si regelui. Ceea ce a reprezentat insa modelul parlamentului de astazi a fost o adunare constituita de regele Edward I al Angliei in 1295, la aceasta adunare participand cate 2 cavaleri din fiecare comitat, 2 locuitori din fiecare comuna si 2 cetățeni din fiecare oraș.
In Romania, parlamentul dateaza chiar dinaintea unirii principatelor, fundamentele lui fiind puse prin Regulamentul organic din 1831 in Tara Romaneasca si 1832 in Moldova. In 1864 , a fost introdusa si a doua camera a parlamentului numita pe atunci Corpul Ponderator, iar Constitutia din 1866 a definit functionarea parlamentului dupa normele europene ale momentului.
Actuala constitutie a Romaniei defineste parlamentul ca fiind : organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Moaha... Judecand dupa cum au mers lucrurile in ultimele luni de zile , eu as modifica definitia in organul reprezentativ inutil al poporului român si nu numai unica autoritate legiuitoare a tarii . Sincer, ceea ce m-a determinat sa scriu povestea asta este un articol aparut in Ziarul financiar, si care prezinta activitatea legislativa a parlamentului pe anul 2011 pana in 10 mai. In principal articolul ne spune ca in 4 luni si 10 zile parlamentul Romaniei a adoptat 68 de acte normative din care 12 sunt proiecte de lege , 41 sunt legi de aprobare a ordonanțelor de urgenta ale guvernului , 9 sunt acorduri internationale semnate de guvern si 5 sunt legi rezultate in urma asigurarii raspunderii guvernului . Mmmm... mie se pare mie sau cuvantul guvern apare cam mult in fraza aia ? Ca deh... la noi in Romania fiind cam multi parlamentari, de altfel oameni foarte ocupati de felul lor, nu prea se ajunge la citirea,dezbaterea si aprobarea legilor in 45/60 de zile per camera , asa ca s-a prevazut in Constitutie urgentarea lucrărilor :
Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora
Si daca lucrurile nu sunt suficient de urgente, atunci Guvernul mai are la dispozitie si celebra asumare a responsabilitatii. De mult eram curios sa stiu ce naiba e asumarea asta , si acuma ca m-am enervat am simțit eu ca i-a sunat ceasul si m-am pus sa caut pe google. Daca credeti ca am gasit din prima, va inselati, asumarea asta e mai misterioasa decat secretele Francmasoneriei, ici si colo cate un blog care incearca sa dea de urmele ei , dar nimic concret. Pana cand am dat de un articol al doamnei Andreea Paul (Vass) care mi-a mai deschis orizonturile. In Constitutie, la adresa asumarii responsabilitatii , gasim urmatoarele :
ARTICOLUL 114(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Ce trebuie inteles din toata polologhia asta este ca guvernul poate sa introduca in dezbaterea parlamentului un proiect de lege cand vror muschii lui, cu conditia ca daca cineva depune o motiune de cenzura pe tema acestei legi si este acceptata, atunci guvernul este demis. Intr-o situatie pur romaneasca de genul ori la bal ori la spital, guvernul isi asuma si prerogativele parlamentului, si in cazul de fata cand guvernul are oarecum spatele acoperit de majoritatea parlamentara , parlamentarii isi pot vedea liniștiți de uzualele absente , ca oricum nu mai e nevoie de ei. Timpul trece, leafa merge, noi lucram cu spor. Si lucreaza... cum nu , ia uite aici lista de proiecte de lege discutate si aprobate de parlament prin procedura normala :
Legea de comemorare a dezrobirii romilorLege pentru funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice
Legea de cinstire a eroilor de la Fântâna Albă
Lege privind tehnica legislativă la elaborarea actelor normative
Legea meteorologiei
Lege care modifică câteva articole din legea camerelor de comerţ
Legea cadrelor militare
Legea privind modificarea unui articol din legea apărării
Legea Departamentului de Luptă Antifraudă
Legea privind siguranţa feroviară
Legea privind etnobotanicele (aprobarea listei cu substanţele interzise)
Legea recunoaşterii unor calificări profesionale
Si pentru ca sunt curios din fire, am cautat Legea de comemorare a dezrobirii romilor:
Art. 1Se comemoreaza dezrobirea romilor din Romania la data de 20 februarie a fiecarui an.
Art. 2
Ministerul Culturii si Patrimoniului National, autoritatile administratiei publice centrale si locale pot sprijini material si financiar organizarea de manifestari publice si de actiuni social-culturale dedicate comemorarii acestei zile
Woow... cred ca au dezbatut pe ea o gramada .
In concluzie, mai un an doi din ăștia , si povestea asta o sa se incheie tragic cu moartea actorului principal. Parca si vad pe piatra de mormant, Parlamentul Romaniei 1831-2013, fiu al Constitutiei , ucis mișelește de fratele lui mai mic Guvernul. Lipsa de activitate nu l-a ajutat. Odihnească-se in pace!
PS: macar de n-ar fi aprobat-o pe aia cu etnobotanicele...
No comments:
Post a Comment