Povestea vorbei - Țap ispășitor

Românii de felul lor au un mare talent ... sa caute vinovatul, si daca nu e la îndemâna, nu-i nimic avem țapul ispășitor. Nu contează prea mult cum repari problema , nu se pune mare preț nici pe cum sa nu se mai repete, nici cum sa înveți din pățania actuala si sa rezolvi situația mai bine in viitor. Nuuu .. la noi cel mai imoportant e cine e de vina. Si daca e o situatie in care dezastrul era inevitabil, tot trebuie gasit un vinovat. Ca deh... se rezolva sau nu se rezolva, parca dormi mai bine știind ca ai arătat pe cineva cu degetul. Nu stiu dacă practica asta ne-a intrat in sânge din timpurile comuniste in care trebuia sa scoți vinovatul in fața careului , sau e mult mai veche. Dar stiu ca se intampla peste tot in jurul meu , si instinctiv fac si eu exact acelasi lucru de multe ori. Parca e acolo undeva un pitic pe creier care iti zice , woaaaa, nu-i vina ta, e a celor din jur, uite-l, el te-a influențat , el a facut aia , el a spus aia , tu ești curat ca lacrima :-).

Cu toate astea, practica țapului ispasitor reprezinta mult mai mult decat gasirea vinovatului, reprezinta punerea tuturor relelor in cârca unui singur individ, si este ceva mai veche decat ați crede, pentru ca este mentionata in Biblie prin primele capitole  - Leviticul 16, 21/26 :

Îşi va pune Aaron mâinile sale pe capul ţapului celui viu şi va mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate nedreptăţile lor şi toate păcatele lor; şi, punându-le pe acestea pe capul ţapului, îl va trimite cu un om anumit în pustie.

Cel ce a dat drumul în pustie ţapului de ispăşire să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi atunci să intre în tabără.

In Romania ,Romulus Vulcanescu a confirmat practica acestui ritual la macedo-romanii stabiliti in Dobrogea, unde animalul era spalat si impodobit dupa care i se "transferau" păcatele si era alungat pana la hotarul satului . 

Si mai interesant de atat este faptul ca, expresia de tap ispasitor , scapegoat in engleza, s-a nascut dintr-o eroare de traducere. In textul original , in acelasi capitol , Leviticul 16,8 apare mentionat un nume propriu Azazel, posibil semnificand diavolul sau un nume al unei zeitati potrivnice a vremii, si caruia ii era destinat țapul cu păcatele.

Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel

Acest cuvant a fost tradus din greșeală mot-a-mot din ebraica  in greaca, in Septuagint sec II i.e.n, obtinandu-se 'țapul care pleaca'. Mai apoi , traducerea a fost preluata in Vulgate, o traducere a Bibliei in latina , din secolul IV e.n., sub forma caper emissarius.Ultimul popas a fost facut de William Tyndale in 1530 care a tradus in scape goat. Spre surprinderea mea , versiunea in româna conține numele propriu original, comparativ cu versiunea actuala in alte limbi unde o eroare de traducere veche de mai bine de doua milenii mai dăinuie inca :-).