Zaibăr - un mit demitizat

Nu stiti ce e zaibărul ? Pai ma fraților, pentru un oltean sadea, juvete deh ... zaibarul e cel mai prețios avut, vin de frunte negru si tare , care dezleaga limba, inveseleste firea si imprieteneste oamenii. In partea de sud a Doljului vinul asta e nelipsit de pe mesele oamenilor , si trist este anul in care seceta le rapeste din recolta. Si ce bucate mai bune pot sa fericească omul decat un ostropel de pui cu zeama de ciușca iute alaturea de o paine coapta-n țăst si o felie de telemea de oaie stropite din plin cu o cana de lut plina ochi de zaibăr rece. Nu ma credeti ? Pai atunci sa va spuie chiar Nea Marin al lu'Juvete din Băilești despre cat de apreciata este licoarea:



Acuma , sa v-o spui pe drept , si eu mi-s oltean , mai dincoace dinspre vest, de la Severin , unde Dunarea e-nchisa la Portile de Fier cu lacatu'cat plosca, iar de copilarit , am copilarit si prin Băilești oleaca, ca de aici e spița mamei , de prin zona denumita inainte 'a Colăneștilor', asa ca nu sunt nici pe departe strain nici de gustul nici de puterea zaibărului.

Imi amintesc cu placere de zilele petrecute pe acolo , alergand prin țarâna, sapand gropi anapoda prin gradina (spre disperarea bunicului), si privind cu interes la vecinul Mișu (sau Nașul cum i se spunea la noi in familie) , care tragea cu praștia si cu tunul de carbid dupa grauri ca sa lase via in pace.Imi amintesc si de orele petrecute desfacand cu sarguinta ochiurile de la gardul de plasa dintre noi si vecin , ca sa trec sa mananc căpșuni, si de zilele petrecute la culesul viei (cand băgam doi ciorchini in târnă si zece boabe in gura de ma lua durerea de burta pe finalul zilei).Ce-i drept e drept, pe vremea aceea eram mic si nu prea știam sa apreciez clipele fericite petrecute la țara, dar e bine macar ca am ramas cu amintirile.

Dar sa devenim serioși, parca vorbeam despre zaibăr , nu ? Ei bine, zaibarul e un vin tare si aspru, taninos, de culoare rubiniu inchis catre negru , vin din acela vestit ca ar fi bun pentru femei daca il beau bărbații, si oricare oltean sadea de prin partile acelea ar putea sa jure ca nu exista pe lume un vin mai bun si ca a fost cultivat pe plaiurile noastre din mosi-stramosi. Atat de mult suflet pun oamenii aceia in vinul lor incat au reusit sa-i obtina caliteatea de marca inregistrata si sa organizeze un festival al zaibărului care a ajuns anul trecut la a III-a editie.

Din pacate pe cat de entuziasti sunt oltenii, pe atat de trist este adevarul, pentru ca zaibarul e la fel de originar din Oltenia ca si nuca de cocos. Povestea zaibarului incepe prin anii 1860-1890, o perioada considerata in Europa ca si o apocalipsa a viilor, datorita atacului de filoxera care a distrus majoritatea podgoriilor din perioada aceea si a dus la disparitia catorva soiuri importante de vița nobila. Filoxera este o insecta parazita originara din America și adusa in mod accidental in Europa odata cu cateva soiuri de vița experimentala in 1863, insecta care isi depune ouale sub scoarta plantei distrugand radacinile acesteia. Neavand nici un fel de protectie in fata acestui daunator nou introdus in ecosistem, vita europeana a fost distrusa in mare parte de atacul filoxerei care s-a raspandit necontrolat in intreaga Europa. Ca si solutie, la vremea respectiva s-a purces fie la tratarea viei cu diferite substante, fie la punerea vitei europene pe port-altoi de vita americana rezistenta la filoxera, fie incrucisarea soiurilor europene cu cele americane (care desi rezistente, sunt calitativ inferioare). Unul din adeptii hibridizarii viilor a fost si Albert Seibel care a lasat mostenire diverse soiuri hibride si lipsite de valoare , datorita calitatii slabe a struguilor din care rezulta vinuri inferioare lipsite de personalitate si nepretabile la invechire. Iar de la Seibel la Zaibar , n-a fost chiar cale lunga :-).

Ca sa le iau un pic apararea, tot prin zona aia, oltenii mai cultiva, ce-i drept cam rar, un soi de struguri de origine pur româneasca numit Roșioara. Aveam chiar la noi in gradina vreo 4-5 buturugi din al caror rod ne infruptam cu placere eu si familia mea.