Transformers - in viata de zi cu zi

Limba unui popor nu e statica, nu rămâne neschimbata ani de zile ca sa mai primească cu țârâita un cuvânt când si când , nuuuu , e un organism viu, care se adaptează la conditiile de mediu foarte bine. E mai schimbatoare decat marea in furtuna pentru ca ea depinde prea putin de o turma de academicieni si câteva mii de profesori care decid ce e corect si ce nu. Nu e mofturoasa, accepta cuvinte noi, idei noi, si se lasă maleata de fiecare dintre noi într-o măsura mai mare sau mai mica, dar in același timp da uitării si idei vechi ramase de izbeliște in vâltoarea vieții de zi cu zi . Acum 150 de ani ne invadau franțuzismele, acum 20 de ani scriam cu î din i , acum introducem cuvinte din engleza in discuții banale, in 10 ani cine stie ? Limba romana se transforma , se adapteaza, si supraviețuiește.

Expresiile noastre, pe care de multe ori le folosim instinctiv au suferit si ele transformări de-a lungul timpului. Ce ziceți de expresia ce-si face omul cu mana lui se numește lucru manual ? In prezent o aud mai de la toată lumea fie in forma asta , fie într-o forma apropiata , acum 20 de ani avea cu totul o alta forma, si as putea spune ca avea si semnificația puțin diferita : ce-si face omul cu mana lui nici dracul nu mai desface .

Dar expresia a da sfoara in tara ? Nu are nici o tangenta cu sfoara ... la origini era a da sfara in țară si avea treaba cu sfara , un mănunchi de canepa înmuiat in grăsime de porc si care se aprindea pentru a rezulta un fum negru si de durata , si asta se folosea pe vremuri pe vârfuri de munte acolo unde erau instalate posturi de observație. Primul post dădea sfara , urmatorul post vedea semnalul de fum si aprindea la rândul lui sfara ... si uite asa afla Ștefan in Suceava ce fac turcii la Chitila.

Mai sunt unii care fac greșeli in public si zicem atunci ca si-au dat in stambă ...  cu mica mențiune ca vorba nu are nici o legătura cu stamba, textila e nevinovata, la origini iti dadeai in stampă , adică se publica la gazeta.

Si ultimul meu exemplu e chiar interesant :-) , a trece cămila prin urechile acului , o vorba populara intr-o țara in care majortitatea oamenilor nu văzuseră o camila in viata lor. Dar in schimb văzuseră un cămil, adică un odgon, o funie folosita pe corăbii.

PS: mulțumesc scrierilor domnilor George Pruteanu si Stelian Dumistrăcel pentru explicațiile de la ultimele exemple :-) .