Povestea vorbei - Țap ispășitor

Românii de felul lor au un mare talent ... sa caute vinovatul, si daca nu e la îndemâna, nu-i nimic avem țapul ispășitor. Nu contează prea mult cum repari problema , nu se pune mare preț nici pe cum sa nu se mai repete, nici cum sa înveți din pățania actuala si sa rezolvi situația mai bine in viitor. Nuuu .. la noi cel mai imoportant e cine e de vina. Si daca e o situatie in care dezastrul era inevitabil, tot trebuie gasit un vinovat. Ca deh... se rezolva sau nu se rezolva, parca dormi mai bine știind ca ai arătat pe cineva cu degetul. Nu stiu dacă practica asta ne-a intrat in sânge din timpurile comuniste in care trebuia sa scoți vinovatul in fața careului , sau e mult mai veche. Dar stiu ca se intampla peste tot in jurul meu , si instinctiv fac si eu exact acelasi lucru de multe ori. Parca e acolo undeva un pitic pe creier care iti zice , woaaaa, nu-i vina ta, e a celor din jur, uite-l, el te-a influențat , el a facut aia , el a spus aia , tu ești curat ca lacrima :-).

Cu toate astea, practica țapului ispasitor reprezinta mult mai mult decat gasirea vinovatului, reprezinta punerea tuturor relelor in cârca unui singur individ, si este ceva mai veche decat ați crede, pentru ca este mentionata in Biblie prin primele capitole  - Leviticul 16, 21/26 :

Îşi va pune Aaron mâinile sale pe capul ţapului celui viu şi va mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate nedreptăţile lor şi toate păcatele lor; şi, punându-le pe acestea pe capul ţapului, îl va trimite cu un om anumit în pustie.

Cel ce a dat drumul în pustie ţapului de ispăşire să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi atunci să intre în tabără.

In Romania ,Romulus Vulcanescu a confirmat practica acestui ritual la macedo-romanii stabiliti in Dobrogea, unde animalul era spalat si impodobit dupa care i se "transferau" păcatele si era alungat pana la hotarul satului . 

Si mai interesant de atat este faptul ca, expresia de tap ispasitor , scapegoat in engleza, s-a nascut dintr-o eroare de traducere. In textul original , in acelasi capitol , Leviticul 16,8 apare mentionat un nume propriu Azazel, posibil semnificand diavolul sau un nume al unei zeitati potrivnice a vremii, si caruia ii era destinat țapul cu păcatele.

Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel

Acest cuvant a fost tradus din greșeală mot-a-mot din ebraica  in greaca, in Septuagint sec II i.e.n, obtinandu-se 'țapul care pleaca'. Mai apoi , traducerea a fost preluata in Vulgate, o traducere a Bibliei in latina , din secolul IV e.n., sub forma caper emissarius.Ultimul popas a fost facut de William Tyndale in 1530 care a tradus in scape goat. Spre surprinderea mea , versiunea in româna conține numele propriu original, comparativ cu versiunea actuala in alte limbi unde o eroare de traducere veche de mai bine de doua milenii mai dăinuie inca :-). 

Porgramming fact

Programming today is a race between software engineers striving to build bigger and better idiot-proof programs, and the Universe trying to produce bigger and better idiots. So far, the Universe is winning

Ce se-ntampla daca pui mana pe...cojones

V-am mai zis ca Biblia e nedreapta cu femeile ? Cred ca da... Dar acuma vreau sa intaresc afirmatia un pic , si sa discut despre una dintre cele mai bizare legi impuse de Biblie in Vechiul Testament. Deuteronomul 25 11:12

De se vor bate între dânşii nişte bărbaţi, şi femeia unuia din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate şi, întinzându-şi ea mâna, va apuca pe acesta de părţile lui ruşinoase,
Să i se taie mâna ei şi să nu o cruţe ochiul tău.
Yep... chiar asa scrie in paginile sfinte :-D. Sincer, mie imi vine destul de greu sa înțeleg si sa interpretez regula asta ... In primul rând ca nu pricep de ce ar fi nevoie ca o femeie care încearcă sa opreasca o bataie intre barbati , sa-l apuce pe unul din ei de părțile rusinoase. Adica inteleg de ce ala care a fost prins de cojones , sa se opreasca din carat pumni ... e clar ca atenția lui s-ar indrepta brusc in alta parte. Dar celalalt ? Probabil ca s-ar opri din mila fata de semenul sau , sau in semn de solidaritate, ca alte motive nu vad :-) . Imi si inchipui o nevasta țeapăna, asa gen Draga Olteanu Matei , cum vine si-l prinde pe unu' mai sfrijit de părțile principale si incepe sa-l vânture in stânga si in dreapta. Pai cred ca întreaga audienta ar rămâne blocata. Probabil ca s-a si intamplat chestia asta de vreo cateva ori pe vremea cand se scria capitolul asta de Biblie, ca nu are rost sa compui o lege pentru un eveniment care nu a avut loc niciodata.

Totusi... pedeapsa e cam exagerata , nu ? Probabil ca israeliții considerau ca bărbatul ala putea sa fie prejudiciat pe viata , daca nu fizic , cel putin din punct de social. E posibil ca tot satul sa-l fi luat după aia la caterinca , băi Ițic , te ia nevasta de cârma si te cârmește cum vrea ea  sau ascunde cocosul ca ti-l bate gaina ... mai ai doua măi sau ti le-a facut omleta ? Dar totusi ... sa-i tai mâna , oricum ai gandi chestia asta e tare exagerata. Si cel mai ciudat e ca legea asta e unica in felul ei , in rest celelalte sunt destul de juste .. ochi pentru ochi sau plata pagubelor. Dar daca, din nou traducerea textului original ne face farse ?

Exista dubii de ceva vreme asupra corectitudinii traducerii acestui pasaj, si Lyle Esliger este printre primele persoane care mentioneaza asta intr-un articol in 1981, aratand ca  in prima fraza pentru mana este folosi cuvantul yad , in timp ce in a doua fraza cuvantul kaf (diferentele se pot observa aici ). Si acum incepe distractia ... un alt cercetator al textelor biblice, Jerome T. Walsh , propune o explicatie alternativa a taierii mainii. Din punctul lui de vedere cuvantul kaf e folosit in multe alte locuri in Biblie si de multe ori, in combinatie cu alte cuvinte sau in functie de context isi schimba sensul. Spre exemplu in povesea mortii lui Jezebel, din aceasta au mai ramas căpățâna, picioarele si kaf-urile celor 2 yad-uri , adica palmele mâinilor. In povestea luptei lui Iacob cu o fiinta misterioasa / inger , lupta se termina cand Jacob e lovit in kaf-yerek , undeva intre picioare :-). Alte versuri care contin cuvantul kaf le regăsim in Cântarea cântărilor 5 4:6 , insa de data asta sunt niste aluzii foarte cu perdea la un act sexual . Nu le reproduc aici pentru ca nu are rost , traducerea in romana a pierdut orice conotație sexuala , dar in versiunea engleza se mai pot încă intelege aluziile care arata cum barbatul a  cam pipait femeia intr-un loc mai sensibil , iar dansa era plina de myrrh pe degete si pe kafot-hamanul. 

Dupa mai multe discuții si cercetari , domnul Walsh trage concluzia ca in contextul pedepsei, kaf nu are nici o legatura cu mana ci mai degraba cu zona pubiana ... moment in care povestea incepe sa devina un pic horror, ca nu prea iti vine sa te gândești ce s-ar putea taia de pe acolo si care ar fi rezultatul. Dar tot domnul Walsh aduce cu sine si ieșirea din situatia asta tragica ... Spune dansul ca verbul a tăia folosit in contextul pedepsei, qatsats este scris in forma qal si nu in forma piel . Mie mi-a luat cam un sfert de ora sa citesc toata explicatia cu forma piel si qal a verbelor in ebraica , dar pana la urma , in rezumat am înțeles ca piel e forma normala iar qal reprezinta o intensificare a acțiunii , ceva asemenator cu a sparge si a face praf si pulbere. Ori , verbul qatsats e folosit in biblie, in majoritatea cazurilor , acolo unde semnifica a taia, a amputa, la forma piel , in timp ce in contextul acestei pedepse este scris in foma mai usoara , fiind deci vorba de o acțiune de taiere , dar nu atat de grava ca si amputarea. Si atunci , mr Welsh propune ca si traducere alternativa ... acțiunea de a rade , sau de a epila :-). In concepția lui, femeile care isi trag bărbatul de catarg sau de biluțe , trebuie sa fie pedepsite cu epilarea inghinala =)).  Daca aplicam ideea asta in timpurile de azi , putem de fapt trage concluzia ca apucarea bărbaților de părțile lor rușinoase e o îndeletnicire destul de comuna , judecând ca exista o grămada de saloane care ofera epilare inghinala :-D.

Povestea vorbei - Pâna in pânzele albe

Mai nou, toată lumea merge pana in pânzele albe. Daca dai o căutare pe google , observi ca mai toate celebritățile mondene sau politice române se duc pâna in panzele albe pentru orice problema , de-ti vine sa crezi ca pânzele astea o sa devina loc de pelerinaj. Ma rog .. declarațiile in presa sunt una si pusul in practica alta . Important de sesizat este ca expresia se folosește la maxim, asa incât ar fi interesant sa-i vedem si originile :-)

Spre surprinderea mea , am aflat ca expresia completa de la care a plecat totul este a urmari pe cineva pâna in panzele albe si are legatura cu panza alba /giulgiul cu care se acopera fata mortilor , deci a urmari pana la moarte. Cu timpul insa, sensul de pâna la moarte s-a pierdut incetul cu incetul fiind inlocuit de ideea de a merge pana la capăt, la aceasta contribuind in parte si metoda veche populara de albire a rufelor de pânza. Inainte, pânzeturile se spalau la rau si se bateau cu o unealta de lemn pana deveneau albe, ceea ce implica un efort fizic susținut pentru a obtine pânzele albe de unde si ideea de a face tot posibilul sau de a depune tot efortul necesar pentru atingerea scopului propus. Nici culoarea alba nu a ajutat prea mult la pastrarea sensului initial, pentru ca este perceputa mai mult ca simbol al puritatii sau dreptatii , si din aceasta cauza, unii scriitori au inceput sa foloseasca expresia pana in panzele albe in contexte in care inseamna pana la obtinearea dreptatii in justitie (o sa ma judec pana in panzele albe)

PS: unor mondeni super mediatizați care se tot lauda cu mersul in pânzele albe , eu le urez chiar sa o facă , poate se mai curata si mass-media româneasca de articole tâmpite.

Cand ma enerveaza lumea...

Ma pun sa ascult melodia asta si astept pana-mi trece :-D

Tudor Gheorghe - Epistola II (Romulus Vulpescu)
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Sa mi se arda sursa ..

Stiti cum se întâmplă cate o data de ai prea mult timp la dispozitie, si nici o frunza de menta in jurul tau,  te apuci sa scanezi brambura pe net după cai verzi pe pereti . Tot asa eram eu in seara asta si ma plimbam anapoda de pe un topic pe altul, pana dau de cuvantul robot. Că de cand cu creative monkeyz dai de roboti pe toate drumurile :-) . Si uite asa incep sa caut de unde vine cuvantul robot , si aflu nici mai mult nici mai putin ca e ruda cu robotă, fix unul din cuvintele despre care am vorbit in post-ul anterior. Daca nu ma credeți, uite , sa mi se arda sursa daca va mint :-D.

In 1920 scriitorul ceh  Karel Čapek,publica o nuvela sf numita R.U.R in care se vorbea de o fabrica care producea fiinte artificiale numite roboti , capabile sa gandeasca independent. Mai tarziu, scriitorul a marturisit ca acest cuvant nu a fost ideea sa, pentru ca la inceput el se gandise sa foloseasca cuvântul labori din latinescul labor - a munci, dar cum nu i-a placut cuvântul, a cerut ajutorul fratelui sau Josef Čapek, care a venit cu ideea de robot de la cuvântul slav robotă - munca.

Noțiunea de robotică a fost introdusa mai apoi de scriitorul Isaac Asimov in nuvela Runaround scrisa in 1942 si in care autorul publica si cele 3 legi ale roboticii in jurul carora va scrie mai tarziu o intreaga serie de carti despre roboti si inteligenta artificiala.

Ca si ultima idee, neplăcerea la auzul cuvantului de robot , mi-a fost indusa de profesoara de mecanica din facultate :-D. Noroc cu maimuțele alea creative ... bunți,bunți,bunți .

Povestea vorbei - Ca vodă prin loboda

Nah.., iata o intrebare interesanta, cam cum se plimba un voda prin loboda ? Imi si imaginez o șleahtă intreaga de voievozi care mai de care cu nasul pe sus calcand in picioare cu indiferenta sărmana loboda, pana cand s-a gasit vreun glumeț care sa remarce ultragiul. Neah... nu prea se potriveste , imi e greu sa cred ca gradinarii plantau loboda in curtea palatului, sau ca vodă se preumbla prin gradina de zarzavaturi. Asa ca spre descoperirea misterului , am purces la varianta "întreabă un prieten", si anume amicul meu Gogu . Care mi-a trântit o sumedenie de rezultate lipsite de importanta si o căruța de articole care mai de care mai inutile, de mi-au mers fulgii. Din toata hardughia de informatie ponosita de pe net , am reusit cu chiu cu vai sa gasesc doua posibile surse ale zicalei ca voda prin loboda .

O prima posibila (dar improbabila :-) ) origine a zicatoarei , este denumirea slava a apei  - воды, care fonetic se citeste voda. Cum romanii si slavii au avut ample schimburi culturale de-a lungul istoriei, in special in situatii in care noi le dadeam tezaurul si ei ne dadeau cu flit , e posibil ca proverbul sa fi pornit de la ideea apei care strabate tinuturile sloboda si neafectata de nimic in calea ei. Explicatia respectiva imi pare insa cam fortata , prin alaturarea unui cuvant slav, care actual in romana nu are nici o legatura cu apa , si adaugarea unei litere in fata cuvantului loboda... m-as astepta mai degraba sa fie o alăturare aleatore de doua cuvinte care rimeaza si contrasteaza ca si pozitie pe scara sociala, in același timp.

Cand mai aveam putin si abandonam ideea ca zicatoarea ar fi avut o origine mai de Doamne-ajuta, am descoperit un articol scris de domnul Adrian Bucurescu care a reusit in sfarsit sa faca lumina asupra misterului. Se pare ca zicala ar fi de felul ei din Ardeal, din vremea cand iobagii aflati sub conducerea maghiara sau austro-ungara erau siliți la zile de munca in folosul moșierului , numita robotă. Iar acești moșieri , mai numiti si domni , aveau prostul obicei sa treaca indiferenți pe langa țărani in zilele de robotă. Ardelenii care au emigrat in Tara Românească sau Moldova , ar fi dus cu ei si vorba ca domnul prin robotă , iar aici domn i se spunea si conducătorului tarii , vodă, iar robotă se pronunța diferit ca in Ardeal, cu accent pe a doua silaba. Cu timpul voda a fost cel care se plimba prin robotă, iar mai apoi nici măcar nu a mai binevoit sa mearga la robotă, trecând direct prin loboda :-D.

Povestea unei instituții - Parlament

In toate statele constituționale si democratice exista o institutie legislativa formata din reprezentanti ai poporului alesi pe baza de vot, institutie a carei activitate consta in conceperea legilor, dezbaterea si aprobarea lor. Ba mai mult de atat, o institutie legislativa exista sau a existat chiar si in state mai putin democratice ,cum ar fi spre exemplu in China sau in Iran sau in... Republica Socialista Romania . Pentru ca pur si simplu responsabilitatea initiativei legislative si a adoptarii unei legi nu poate apartine unui singur om , sau unui grup restrans de oameni, de asta ne dam seama si noi, si-au dat seama si oamenii din vechime.

Din punct de vedere istoric, parlamentul isi are radacinile in stravechiul sfat al bătrânilor din perioada in care oamenii erau organizati in triburi (si tind sa cred ca pe vremea aia institutia legislativa era mai bine orientata spre protejarea individului decât in prezent). Mai apoi a urmat perioada antica in care oamenii au inceput sa se organizeze pe cetăți , regate, imperii ... si unde nu prea te-ai astepta sa gasesti altceva decat legea vreunui rege sau imparat. Doar ca istoria tine sa ne contrazica: in stravechea Mesopotamie apar primele intentii de formare a unui corp legislativ , regele fiind asistat in anumite perioade de un consiliu , iar in India aveau loc anumite adunari pentru dezbaterea legilor. Ca sa nu mai vorbim de cetatea greceasca Atena unde democratia a fost inventata si aplicata incepand cu anul 508 i.e.n , si unde dezbaterea legilor se facea in public, si de catre public.

Referindu-ne strict la un corp legislativ format din reprezentanti ai poporului, acesta incepe sa ia forma in statele medievale din Europa in secolele XI-XIII. In zonele nordice termenul þing / thing este atestat inca din anii 685-686 reprezentand o adunare formata din oameni liberi ai unei localități, provincii sau tarii. In cadrul acestor adunari, se rezolvau dispute, se luau decizii politice si se alegeau capetenii sau regi. In 1130 Haugathing din Vestfold,Norvegia il declara rege pe Harald Gille. In Suedia, purtatorul de cuvânt al adunarii, Þorgnýr i-a spus regelui Olof Skötkonung ca poporul este cel care deține puterea, nu regele. In Polonia,o adunare populara numita wiec il alege pe regele Siemowit in secolul  IX si apoi aceasta adunare populara pune in 1182 bazele parlamentului polonez numit Sejm. In 1374 este menționat ca regele Poloniei avea nevoie de acordul parlamentului pentru creșterea taxelor. Primul parlament spaniol este considerat a fi Cortes (1118), o adunare generala format din nobili, oameni ai bisericii si oameni de rand , care au pus la punct un set de legi numit Carta Magna Leonesa menit sa protejeze populatia de deciziile arbitrare ale nobililor si regelui. Ceea ce a reprezentat insa modelul parlamentului de astazi a fost o adunare constituita de regele Edward I al Angliei in 1295, la aceasta adunare participand cate 2 cavaleri din fiecare comitat, 2 locuitori din fiecare comuna si 2 cetățeni din fiecare oraș.

In Romania, parlamentul dateaza chiar dinaintea unirii principatelor, fundamentele lui fiind puse prin Regulamentul organic din 1831 in Tara Romaneasca si 1832 in Moldova. In 1864 , a fost introdusa si a doua camera a parlamentului numita pe atunci Corpul Ponderator, iar Constitutia din 1866 a definit functionarea parlamentului dupa normele europene ale momentului.

Actuala constitutie a Romaniei defineste parlamentul ca fiind : organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Moaha... Judecand dupa cum au mers lucrurile in ultimele luni de zile , eu as modifica definitia in organul reprezentativ inutil al poporului român  si nu numai unica autoritate legiuitoare a tarii . Sincer, ceea ce m-a determinat sa scriu povestea asta este un articol aparut in Ziarul financiar, si care prezinta activitatea legislativa a parlamentului pe anul 2011 pana in 10 mai. In principal articolul ne spune ca in 4 luni si 10 zile parlamentul Romaniei a adoptat 68 de acte normative din care 12 sunt proiecte de lege , 41 sunt legi de aprobare a ordonanțelor de urgenta ale guvernului , 9 sunt acorduri internationale semnate de guvern si 5 sunt legi rezultate in urma asigurarii raspunderii guvernului . Mmmm... mie se pare mie sau cuvantul guvern apare cam mult in fraza aia ? Ca deh... la noi in Romania fiind cam multi parlamentari, de altfel oameni foarte ocupati de felul lor, nu prea se ajunge la citirea,dezbaterea si aprobarea legilor in 45/60 de zile per camera , asa ca s-a prevazut in Constitutie urgentarea lucrărilor :
Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora

Si daca lucrurile nu sunt suficient de urgente, atunci Guvernul mai are la dispozitie si celebra asumare a responsabilitatii. De mult eram curios sa stiu ce naiba e asumarea asta , si acuma ca m-am enervat am simțit eu ca i-a sunat ceasul si m-am pus sa caut pe google. Daca credeti ca am gasit din prima, va inselati, asumarea asta e mai misterioasa decat secretele Francmasoneriei, ici si colo cate un blog care incearca sa dea de urmele ei , dar nimic concret. Pana cand am dat de un articol al doamnei Andreea Paul (Vass) care mi-a mai deschis orizonturile. In Constitutie, la adresa asumarii responsabilitatii , gasim urmatoarele : 

ARTICOLUL 114
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Ce trebuie inteles din toata polologhia asta este ca guvernul poate sa introduca in dezbaterea parlamentului un proiect de lege cand vror muschii lui, cu conditia ca daca cineva depune o motiune de cenzura pe tema acestei legi si este acceptata, atunci guvernul este demis. Intr-o situatie pur romaneasca de genul ori la bal ori la spital, guvernul isi asuma si prerogativele parlamentului, si in cazul de fata cand guvernul are oarecum spatele acoperit de majoritatea parlamentara , parlamentarii isi pot vedea liniștiți de uzualele absente , ca oricum nu mai e nevoie de ei. Timpul trece, leafa merge, noi lucram cu spor. Si lucreaza... cum nu , ia uite aici lista de proiecte de lege discutate si aprobate de parlament prin procedura normala : 

Legea de comemorare a dezrobirii romilor
Lege pentru funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice
Legea de cinstire a eroilor de la Fântâna Albă
Lege privind tehnica legislativă la elaborarea actelor normative
Legea meteorologiei
Lege care modifică câteva articole din legea camerelor de comerţ
Legea cadrelor militare
Legea privind modificarea unui articol din legea apărării
Legea Departamentului de Luptă Antifraudă
Legea privind siguranţa feroviară
Legea privind etnobotanicele (aprobarea listei cu substanţele interzise)
Legea recunoaşterii unor calificări profesionale

Si pentru ca sunt curios din fire, am cautat Legea de comemorare a dezrobirii romilor:

Art. 1
Se comemoreaza dezrobirea romilor din Romania la data de 20 februarie a fiecarui an.
Art. 2
Ministerul Culturii si Patrimoniului National, autoritatile administratiei publice centrale si locale pot sprijini material si financiar organizarea de manifestari publice si de actiuni social-culturale dedicate comemorarii acestei zile

Woow... cred ca au dezbatut pe ea o gramada .

In concluzie, mai un an doi din ăștia , si povestea asta o sa se incheie tragic cu moartea actorului principal. Parca si vad pe piatra de mormant, Parlamentul Romaniei  1831-2013, fiu al Constitutiei , ucis mișelește de fratele lui mai mic Guvernul. Lipsa de activitate nu l-a ajutat. Odihnească-se in pace!

PS: macar de n-ar fi aprobat-o pe aia cu etnobotanicele...

Povestea vorbei - Onanie

Ia sa vedem cine ghiceste de unde provine acest cuvant ... cine a raspuns cu Biblie :-) , nota 10 . Restul, inapoi in banca. Exista printre capitolele Genezei (38) , presarata ca o porție de cafea intre doua dureri de cap , o povestioara interesanta si ciudata in acelasi timp : un anume Iuda , are 3 fii : Ir, Onan si Sela . Primul se căsătorește cu Tamara , dar moare prea repede si potrivit legilor vremii Onan ii ia locul ca soț al Tamarei dar si el moare la randul lui. Fiind prea tanar Sela pentru a se ocupa de datoriile maritale, Tamara trebuie sa astepte, dar de teama sa nu moara si al 3-lea si sa ramana fara urmași , se îmbracă ca si prostituata si ramane insarcinata cu aportul părintelui Iuda . E suficient sa citești capitolul asta mic, si cam incepi sa te intrebi ce fel de moralitate era pe vremea aia :-)

Toate bune si frumoase, dare ce treaba are asta cu onanismul ? Pai, am omis sa spun ca Onan , nevrând sa ajute la procrearea unui copil care ar fi fost mai apoi considerat al fratelui sau, rata un pic ținta la sfârșitul actului sexual :-D. Geneza, 38, 8-9 :

Atunci a zis Iuda către Onan: "Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!"

Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.

In principiu, daca ar fi sa ne gandim la faptele lui Onan in ziua de azi , n-ar fi mare brânza ... persoana nu vroia copii. L-am putea da chiar ca un bun exemplu de autocontrol :-) Doar ca pe vremea aia urmașii si zestrea erau mai importante decât scenele cu pătrățel rosu, din care cauza Onan l-a suparat pe Dumnezeu si a murit.

Dar inca nu avem un tablou complet ... este pur si simplu vorba de un barbat care facea sex cu o femeie fara sa o lase insarcinata . Tot nu are legatura cu masturba... mmmm onania. Aici intra in scena un pamflet scris probabil in 1716 de un anume John Marten , numit Onania, sau Păcatul atroce de auto-poluare şi toate consecinţele sale înspăimântătoare, la ambele sexe : Cu Sfaturi spirituale si fizice pentru cei care s-au vătămat deja Prin această practică abominabila. Asa-i ca se pricepeau la titluri pe vremea aia ? Pamfletul a aparut in Anglia  ,a fost editat si re-editat de numeroase ori si in mai multe limbi si avertiza cititorii de o multitudine de probleme de sănătate pe care urmau sa le aiba persoanele care-si luau fericirea in propriile maini , cum ar fi: tulburari digestive, pierderea apetitului, insuficiente pulmonare, tuse, paralizie, impotenta, slabirea vazului si auzului, pierderea memoriei si descreșterea inteligentei, febra, epilepsie... Hmmm, si eu care credeam ca faci bătături sau iti crește păr in palma . Oricum , carticica i-a pus pectea lui Onan :
Pacatul lui Onan si razbunarea subita a lui Dumnezeu asupra sa, sunt atat de remarcabile incat Orisicine va observa cu usurinta ca din Numele lui am derivat titlul acestei mici carti.

Daca presupuneti ca domnul Marten a scris pamfletul din bunatatea inimii, va inselati, cei care distribuiau pamfletul ofereau de asemenea si o tinctura "de întărire" cu 10 șilingi si o pudra pentru fertilitate cu 12 șilingi. Si uite asa, din cauza unei reclame, in 1716 a luat ființă cuvantul onanie cu sensul de masturbare si bietul Onan, care de felul său se ocupa cu sexul in doi, s-a trezit adăugat in dicționar pe nedrept. 

Din ce os a fost creata Eva

Am scris mai multe articole in care am citat din Biblie, sau am disecat anumite afirmatii de acolo. Nu ma intelegeti gresit, nici nu cred in religia crestina , nici nu o urasc, nici nu ma consider superior celor care cred in ea. Daca reusesti sa te desprinzi de ideea ca aceasta carte ar fi mesajul unei zeitati sau ca este plina de adevaruri sau plina de falsitati sau mai stiu eu ce alte idei preconcepute , si citesti efectiv din ea ca din orice alta carte , poate fi o sursa interesanta de informatii , chiar amuzanta cateodata. In definitiv si la urma urmei cartea asta reprezinta o colectie de texte adunate pe parcursul a nu mai putin de 30 de secole si se poate observa chiar din filele ei cum s-a schimbat modul de gandire al oamenilor de-a lungul timpului , prin povestile si pildele din diverse capitole scrise in diverse etape istorice. Si indiferent daca exista sau nu Dumnezeu , cărțulia asta a afectat istoria umana mai mult ca orice alt obiect care a existat pe planeta. Cu toate astea ma amuza teribil sa vad cum niste oameni care de multe ori nu au citit-o , sau nu au stat prea mult timp sa contemple la cele scrise acolo, tin de ceea ce cred ei ca este adevarul suprem ca un buldog de pulpa in care a muscat. Asa incat dedic acest articol acelor oameni care ar trebui sa devina un pic mai flexibili in gandire :-). Povestea de aici nu imi apartine, am descoperit-o in cartea The Uncensored Bible .

Toata lumea cunoaste modul in care a fost creata Eva , Geneza 3 21-22:

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam

Ceea ce e mai putin cunoscut este ca in textul ebraic original cuvantul care semnifica ce a luat Dumnezeu de la Adam nu e tocmai coasta...Cuvântul original este tsela(il gasiti aici in context, si aici separat) si el semnifica ceva curbat sau in cele mai multe cazuri ceva lateral sau o prelungire a corp mai mare, similar cu un membru al corpului uman. Ideea ca ar fi vorba de o coasta a pornit de la Septuagint, o traducere in greaca a Vechiului Testament , facuta in secolele III - II i.e.n. si care a fost folosit timp de multe secole ca sursa a textelor biblice. Din pacate ideea ca ar fi vorba de o coasta nu prea pușcă pentru ca textul biblic seamana foarte tare cu o explicație alegorica, prin care autorul încearcă sa arate de ce se intampla un fenomen cunoscut de multa lume. Este ceva asemanator cu povestea lui Creanga Ursul pacalit de vulpe prin care ni se spune de ce urșii au coada scurta. Si foarte multa lume a luat-o ca atare crezand ani de-a randul ca barbatii au o coasta in minus fata de femei, ceea ce nu este adevarat. Iata insa ca Ziony Zevit, un distins profesor specializat in studiul biblic a venit cu o interpretare alternativa.(mu-ha-ha-ha...ras diabolic)

In cazul in care nu stiati (eu pana alaltăieri nu aveam habar de asta) , o mare parte a mamiferelor au un os in ...penis . Yep... nici mie nu mi-a venit sa cred, pentru ca pe la noi nu prea se înghesuie profesorii sa-ti spuna la biologie ca unele animale au un os penian, dar am cautat pe wikipedia. Exista insa si clase de mamifere care nu au asa ceva , printre care si omul . Asa incat domnul Ziony Zevit sugereaza (spre marele meu amuzament) ca tsela reprezinta acest os si povestea creeri Evei e o explicatie alegorica a faptului ca bărbații nu poseda osul respectiv ... locul lui fiind plinit cu carne. Mai mult decat atat , linia aceea pe partea de dedesubt a scrotului barbatesc putea sa dea impresia evreilor ca pe acolo a fost scos ceva dupa care s-a lipit la loc si a ramas cicatrice, deci inca un argument in favoarea ipotezei.

PS: Imi cer scuze doamnelor si domnișoarelor, dar povestea e prea amuzanta ca sa o fi ținut doar pentru mine :-D

Povestea alfabetului

Povestea asta incepe cu vreo 3700 de ani in urma , cand o parte din triburile de vest ale Semiților din Peninsula Sinai au fost cucerite de egipteni. Sub conducerea egipteana , vechii semiți au luat contact cu hieroglifele egiptene si sistemul acestora de scriere si mai apoi au adoptat o parte din acestea ,dar spre deosebire de egipteni semiți nu au folosit semnele pentru a nota cuvinte si notiuni ci au facut primul pas spre reprezentarea sunetelor in scris. Spre exemplu, semiții, in loc sa împrumute de la egipteni semnul apei pentru a reprezenta apa, mem in limba lor , ei s-au folosit de semnul apei pentru a reprezenta fonetic prima litera , dând astfel naștere literei M. Aceasta prima forma de alfabet a luat numele de proto-sinainca sau proto-caaniana.

Mai tarziu, urmași ai acestor semiți au format in estul Marii Mediterane civilizatia feniciana , vestita pentru comerțul maritim practicat in întreg bazinul Marii Mediterane intre 1550 - 300 i.e.n. Fenicienii au preluat si îmbunătățit forma arhaica a alfabetului proto-sinaic, si au lasat moștenire prima forma aproape completa a alfabetului, inscripționata pe sarcofagul regelui Ahiram din Byblos. Prima litera a alfabetului venea de la aleph (bivol) si a doua litera venea de la beth (casa), de unde a ramas si numele de alfabet. Din alfabetul fenician s-au desprins si cel ebraic si cel arameic, dar pentru noi mai important este insa ca, datorita legaturilor comerciale grecii au preluat acest alfabet si, băieți deștepți , au observat ca nu conține decat consoane, si au transformat cateva litere in vocale obținând astfel primul alfabet complet echipat pentru transcrierea fonetica a vorbelor. De la greci la etrusci a mai fost un mic salt iar dupa aceea etruscilor le-au urmat romanii si alfabetul lor care este folosit in prezent de mai toate popoarele din vest.

Daca sunteți curiosi ce altceva ne-au mai lăsat fenicienii mostenire, va pot spune ca orasul fenician Gebal reprezenta punctul prin care grecii importau papirus din Egipt. In greaca veche papirus se spunea bublos asa incat grecii au inceput sa faca referire la acest oras sub numele de Byblos. Iar din cartea de papirus - byblos s-a nascut apoi numele de Biblie.

Game of Thrones - un serial cu iz de poveste

Am avut placuta surpriza sa ma uit in seara asta la primul episod din serialul Game of Thrones produs de HBO. Baietii astia nu se dezmint de loc cand vine vorba de a face un film de calitate. Roma ,Deadwood, True Blood sunt niste mici capodopere , fiecare in felul sau special , iar acum pornind de la seria de carti Un cantec de gheata si foc de George R. R. Martin , HBO ne aduce in fata ochilor o lume medievala nu departe de granița intre istorie si basm. Peisajele sunt superbe, decorurile si costumele te duc cu gandul la curtea regelui Arthur, actorii fac o treaba de nota 10 iar actiunea filmului are un tempo placut, nefiind nici plictisitoare , nici pompand adrenalina. O poveste plina de intrigi cu o multitudine de personaje cu caractere complexe in care fiecare are in spatele lui o istorie ce il defineste sau il motiveaza.

Din cate am inteles, seria de carti contine 7 volume din care 3 nu sunt inca finalizate , astfel incat e usor de imaginat ca serialul va fi unul de lunga durata , deci veste buna pentru amatorii de seriale (asa ca mine) :-)

Dreaming with eyes wide shut

I dream of friends 

I dream of foes,

Of unicorns and UFOs

I have no mouth and I must scream

My dream within a dream

A dream of light

A dream of dark

A dream where I can see no spark

I have no eyes but I must see

What others don't, inside of me.

A silenced dream

A roaring sound

A thousant tunes that sing around

I have no ears but I must hear

The call of my beloved dear

The air is fresh

The air is rot

Because of dreams that I forgot

I have no nose but I must smell

The faint perfume of her love spell

A glory ride

A shamefull fall

In nightmers turned my dream of all

I have no hands and  I must catch

The chance that I have waited much

Or însurat , or călugăr, or sa se faca ostaș

Fiind un pic cam deprimat , am cautat niște versuri care sa se asorteze cu starea de spirit si am dat de astea , care sunt cum nu se poate mai potrivite :-)


Mulți doresc singurãtatea, dar eu de ea sunt sãtul,
I-am cunoscut bunãtatea, mi-a venit acrã destul.
Un om singur într-o casã șade ca un surd și mut,
Mãnâncã fãrã de masã, doarme fãrã așternut;
Când pleacã din cas-afarã, drumu-i e fãrã soroc,
Umblã ca un pierde-varã, zãbovind din loc în loc,
Prânzește unde-i e foame, mãnâncã ce o afla,
Unde însereazã doarme, așterne ce s-o-ntâmpla,
În case familiare cu vãz bun nu-l priimesc,
E grețos la fiecare, deși-n fațã îl cinstesc.
De s-ar purta cât de bine și d-ar umbla ca un sfânt,
Tot îl defaimã orcine și îi zice paște-vânt.
Fieștecare își teme nevasta, fata de el
și se sfiește sã-l cheme sã petreacã-n vreun fel.
El cât de mult sã posteascã și sã umble nemâncat,
Mațele sã-i ghiorãiascã, tot îi zic cã e-mbuibat.
De sã duce la vro treabã mai des unde sunt femei,
Curtezan îl fac în grabã, ș-își râd de el între ei.
De sã duce la primblare, umblã singur ca un cuc
și privește cu jind mare la câți de brațet se duc.
Unde vede vro figurã, vro tânãrã, vrun pantof,
Stã, sã uitã, cascã gura și se alege cu of!
Acasã iar dacã vine, trãiește cu totul prost,
Rareori mãnâncã bine, mai mult uscãturi și post.
Când e bolnav, n-are cine un pahar apã sã-i dea,
Moare pânã când îi vine un cunoscut a-l vedea.
De are bani, tot gãsește câte un mai doritor
și vine de-l lingușește, sã-l lase moștenitor;
Iar de este sãrac moare cu zile din necãtat,
De patru, fãrã plânsoare, în groapã e aruncat
și se pierde dupã lume, ca o pulbere în vânt,
Neamul sãu și al sãu nume merge cu el în mormânt.
Nu-i rãmâne în viațã pomenire c-a trãit,
Trãiește fãrã dulceațã, se duce cum a venit.
Iatã dar singurãtatea, pe care mulți o slãvesc,
Asta e, zic, bunãtatea traiului filosofesc.
Fie, fie dãruitã dintru tot sufletul meu
Aibã-o cui e doritã, mai mult nu o voiesc eu.
Cu Dumnezeu înainte, îmi iau inima în dinți,
Mã-nsor, cununã, pãrinte, și zicã-mi toți cã n-am minți.
Cunoscut și știut este c-am mai fost cãsãtorit,
Am ținut douã neveste și nici una n-a murit.
Una mã lãsã pe mine, pe una o lãsai eu,
De am trãit rãu sau bine, sã ne ierte Dumnezeu.
șapte ani trãii cu una și mereu m-am judecat,
Gâra-mâra totdeauna, dar în sfârșit am scãpat.
Cu a doua fãcui casã și la al zecilea an,
Vrând sã se facã mai grasã, mã urî ș-îmi fu dușman.
Sãrace fuserã toate, sãracã și acum iau.
Cu doar, c-o fi și cu poate peste mai bine sã dau.
Dar însã deloc nu-mi pasã orșicum d-oi nimeri,
Unde o ieși sã iasã, sunt deprins a suferi.
Ca un soldat ce-n rãzboaie mai de multe ori a fost,
N-are fricã și nevoie ca acel recrut și prost.
Cine n-a umblat cu armã, i-e fricã-n mâini sã o ia,
În ochi îi e ca o spaimã, îl mãnânc câinii cu ea.
Iar cel învãțat îndatã o ia ș-o are de joc,
Se aprinde și stã gata se intre cu ea în foc;
Îl vezi cu fruntea semeațã peste armați tãbãrât,
Pe moarte or pe viațã, nu-i pasã, e hotãrât.
Așa și cel ce se-nsoarã ș-a tras danțul cãsnicesc,
L-a doua ș-a treia oarã, frici, spaime nu-l îngrozesc.
Gâra-mâra nu-l sfiește, cântecele i se par,
Când se-nvațã ș-îi lipsește, duce dorul l-al lor rar.
Omului de orce bine îi vine îmbuibãturi,
De dulcețuri greațã-i vine, dorește și acrituri.
Pelinul amar ca fierea ca o doftorie-l ia
și mai cu gust decât mierea pe nemâncate îl bea.
Mângâierea așa iarã saturã, des când o vezi,
ș-începe a fi amarã, de n-o fi și ceva sfezi,
Cã unde sunt iubiri multe, sunt și multe-ntristãciuni,
Ca plânsurile la nunte și râsul la-ngropãciuni.
De când lumea, asfel toate a fost și vor fi cum sînt,
Nici s-a putut, nici se poate împotrivã-le cuvânt;
Cui dar pielea sã-nfurnicã nevastã-n casã sã-și ia,
S-o lase cui nu i-e fricã sã tragã danțul cu ea;
Dar nici ne-nsurat, în urmã, sã umble prin sat hârbar,
Cã-și gãsește de îi curmã drumul din sat vreun par;
Pentru cã-n Sfânta Scripturã e-nvederat și citim,
Unde dã învãțãturã în lume cum sã trãim.
Ca una din trei la numãr sã-și aleagã cinevași:
Or însurat, or cãlugãr, or sã se facã ostaș.

Anton Pann : Despre casatorie iarasi - Poveste ăluia

The -less factor

In my bottomless pit of archived emails I found this one. Welcome in the 21st century !

Our communication - Wireless
Our phones - Cordless
Our cooking - Fireless
Our food - Fatless
Our Sweets - Sugarless
Our labor - Effortless
Our relations - Fruitless
Our attitude - Careless
Our feelings - Heartless
Our politics - Shameless
Our education - Worthless
Our Mistakes - Countless
Our arguments - Baseless
Our youth - Jobless
Our Ladies - Topless
Our Boss - Brainless
Our Jobs - Thankless
Our Needs - Endless
Our situation - Hopeless
Our Salaries - Less and less

Vorba povestii - Întoarsa ca la Ploiesti

Am avut un profesor in liceu ,care intr-o buna zi ne-a spus o vorba de duh de ne-a lăsat masca (ma rog, acuma s-ar zice ca ne-a dat o dumă tare ... ): clar ca vaca. La care toata clasa a inceput sa chicoteasca si sa se mire ... pai cum e vaca clara ? Pai simplu, zice el , ori e alba , ori e neagra. Si daca-i alba nu poti s-o intorci ca la Ploiesti si s-o faci neagra , nu ? Norocul lui ca n-a mai apucat vremurile astea , sa-i fie țărâna ușoara, ca altfel s-ar fi dumirit el ca in promisiunile electorale iei vaca alba si o-ntorci de iese mov si faci reclama la Milka cu ea...

Dar de ce s-o intoci ca la Ploiesti ? Pai numai la Ploiesti au loc de intors , sau acolo se intoarce mai cu spor? Sincer, am avut o lunga perioada din viata mea in care credeam ca vorba asta cu intorsul la Ploiesti are legatura cu vreun obicei al locului, ma gandeam ca pe acolo stau numai oameni care nu stiu ce vor , sau te mint in fata si isi schimba cuvantul de la o ora la alta ... Cand colo ce sa vezi... oamenii sunt ca toți oamenii , normali si fara inclinații de a o intoarce asa netam-nesam. De fapt tot talcul povestii sta in Gara de sud a Ploieștiului si dateaza din timpul lui Carol I care in primii săi ani de domnie a purces la modernizarea tarii asta incluzand si construirea unor cai ferate. Primul tronson de cale ferata din Romania s-a finalizat in 1869 si făcea legatura intre Bucuresti si Giurgiu, iar urmatorul trebuia sa lege Bucurestiul cu Transilvania , trecand prin Ploiesti . In 1872 a fost data in folosinta Gara de Sud din Ploiesti, iar aici calea ferata era construita in forma de Y, in asa fel incat , odata ajuns trenul de la Bucuresti , locomotiva era mutata la celalat capăt al trenului si trenul mergea in sens invers cateva sute de metri pana intra pe ramura cealalta, dând astfel impresia calatorilor ca se intorc inapoi.

In concluzie, ce-i drept e drept, au intors-o la Ploiesti , cand intr-o parte cand in cealalta , de i-au sarit capacele ... dar era vorba de locomotiva :-D.

Povestea vorbei - Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului

Am auzit acum ceva timp o zicatoare care spunea ca sunt doua lucruri pe lumea asta de care nu poti sa scapi: moartea si impozitele. Si cam are dreptate. Actiunea de impozitarea a oamenilor supuși unei anumite forme de conducere e cam la fel de veche ca si istoria scrisa , si s-a luat in calcul posibilitatea ca scrierea sa fi fost inventata la inceput pentru pastrarea informatiilor privitoare la taxele platite :-) Unele dintre cele mai vechi pasaje descoperite in scrierea cueniforma avand o vechime de 4500 de ani, descriau de fapt taxele datorate de negustori pentru transportul marfurilor si intrarea in cetăți. In Egipt-ul antic, pe langa alte ocupatii, scribii erau in acelasi timp si perceptori de taxe. De fapt, stand si gândindu-ma bine, daca prima meserie din lume se considera ca ar fi fost prostituția, mai mult ca sigur ca imediat dupa aceea cineva s-a dus sa le impuna un impozit pe profit, si s-a nascut astfel si meseria de perceptor.Si oricat am cauta noi, exemplele de persoane care au trait intr-o zona civilizata si care sa nu fi platit in viata lor nici un impozit sunt cam greu de gasit.

De cealalta parte insa, persoane care sa fi scapat de moarte mai gasesti pe ici pe colo in literatura . De la Ghilgames la Heracles, trecand preintr-o suita de eroi, semi-zei si alte personaje de legenda ajungem pana in zilele noastre la Connor si Duncan McLeod. Din cate observ eu aici, daca scapi de moarte devii mai popular decat daca scapi de impozite , pentru ca n-a scris nimeni Legenda eroului neimpozitat pana acum.

Dar au mai fost unii care vroiau sa scape cam de amandoua, si anume farisei , care vroaiu si nemurirea sufletului si scutirea de impozit, asa ca au mers la Isus si l-au intrebat daca nu cumva religia ii exclude de la plata taxelor catre romani  (Matei ,22, 17):
Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
Si Isus, spre bucuria tuturor beneficiarilor de taxe si impozite, a clarificat problema :
Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

In concluzie, indiferent daca visezi la campiile Elizee, la gloria Valhallei , la portile Raiului sau la 40 de virgine, pana acolo o sa trebuiasca sa platesti Cezarului :-).

Povestea vorbei dublate - La revedere copile!

Cum pe la urechile mele stirile ajung mai greu , abia azi am aflat ca domnul Victor Socaciu s-a saturat sa mai vada in fata ochilor puriceii aia albi pe fundal negru care apareau in partea de jos a ecranului in timpul filmelor. Bineinteles, daca as fi analfabet, probabil ca si mie mi-ar distrage atentia de la 'jocul actoricesc'. Pai cum sa mai intelegi actiunea filmului cand te chinui sa silabisesti cuvantul 'daca' care apare deranjant acolo jos... De ce naiba nu vorbește lumea asta numai limba romana, sa inteleaga tot poporul frumusetea artisitica din 'operele cinematografice'.... aaaa pai stai nenicule, daca nu vorbesc actorii in limba noastra las' ca le punem noi vorba in gura. Cum ? Pai simplu , introducem prin lege obligativitatea dublarii filmel... pardon, operelor cinematografice.

Va inchipuiti ce interesant o sa sune Schwarzenegger in Terminator, cu ochelarii de soare in ochi si in mana cu shotgun-ul... pardon pusca cu incarcare prin pompare ,  cand o sa  zica cu patos 'O sa ma intorc!'. Sau Samuel L Jackson in filmul 'Pulpa de Ficțiune' urland de zor : Mai zii ce o data ! Mai zii ce o data ! Te provoc, te dublu provoc futator de mame! Mai zii ce inca o data blestemata!

Acuma lăsând gluma la o parte sa analizam un pic avantajele pe cere le pretinde domnul Socaciu ca ar fi la dublarea filmelor in limba romana:
Folosirea subtitrării introduce cuvinte noi, care ulterior vor fi asimilate de populaţie. Aceste cuvinte sunt apoi folosite din ce în ce mai des în limbaj şi ajung să fie considerate ca termeni obişnuiţi. Din această cauză limba se deteriorează, acest aspect conducând la afectarea identităţii naţionale

Aici exista doua posibilitati :

- cuvintele astea noi sunt prost traduse in subtitrari, sau netraduse deloc si prezentate de-a gata si omul le citeste si ii intra in cap. Daca asa stau lucrurile atunci nu vad cu ce o sa ajute un actor care le citeste ... ca tot de pe o hartie o sa citeasca sarmanul. Daca nu ma credeti pe cuvant , incercati sa va mai amintiti de perioada anilor 90 cand posturile nationale TVR începuseră sa difuzeze desene animate japoneze de genul Voltron in care actorul care facea lecturarea urla din toti rarunchii misilă pleaca ! incercand sa traduca missile away! sau Dragon Ball in care auzeam in fiecare episod Vaaaalul țes-toa-seeeiiii!!! 

- de fapt domnul Socaciu nu are probleme cu modul in care se face traducerea ci cu faptul ca auzind coloana sonora in engleza oamenii incep sa-si însușească cuvinte din vocabularul mai colorat al Hollywood-ului. Si atunci ceea ce incearca domnul Socaciu sa ne impuna nu este o dublare a filmelor ci o cenzura a anumitor cuvinte. Pentru ca fac pariu ca n-o sa se mai dubleze  fuck , motherfucker, sau jesus fucking christ. Domnule Victor Socaciu , din cate imi amintesc eu in decembrie 1989 au murit o sumedenie de oameni ca sa inlature lucruri precum cenzura si sa aduca libertatea cuvantului ... dar probabil unii mai sufera si de melancolie. Domnule Socaciu, identitatea nationala ne este afectata si de muzica de pe Mtv...sa il interzicem si sa lasam numai Etno si Taraf ? Probabil ca manelele se incadreaza perfect in identitatea nationala ca doar sunt in romana si vorbesc de bani si de dusmani. Dar reclamele care te fac sa crezi ca daca mesteci guma ti se albesc dintii , si ca numai cu bifidus esensis din anumite iaurturi poti sa ai o digestie sanatoasa ? Alea ne pastreaza identitatea națională pentru ca sunt in romana ? Dar stirile de la ora 5 de pe diverse canale, ne ajuta sa fim romani originali , cu topoare in cap si mațe pe autostrada ? Unde incepe si unde se termina zelul de a ne pastra identitatea nationala? 

Dacă un film este dublat, telespectatorul poate urmări mai atent scenele filmului şi jocului actoricesc. Acestea conţin adesea mesaje subtile, astfel că procedeul dublării poate ajuta la o mai bună receptare a mesajului filmului
Permiteti-mi sa contrazic afirmațiile cu acest mic videoclip :-).  Oricum, sa fim seriosi, nici un actor care se ocupa de dublaje n-o sa reuseasca vreodata sa mentina aceeasi calitate a dialogului si a emotiilor transmise prin intermediul tonalitatii vocii ca si actorul original. Animatiile din ultimii ani,Shrek de exemplu, folosesc actori foarte renumiti si foarte buni pentru a obtine efectul si vocile dorite. Acuma sa comparam cu varianta dublata in romana:


Pai daca vad asta Banderas si cu Eddie Murphy o sa rada si cu fundul.

De asemenea, mesajul este mai uşor de receptat de toate categoriile de persoane, inclusiv copii sau bătrâni care nu pot citi.

Sa zicem ca as fi parțial de acord cu faptul ca dublarea i-ar ajuta pe cei care nu vad sa citeasca , desi ma tem ca daca esti la nivelul la care nu vezi sa citesti, nici imaginea in sine nu prea o mai percutezi. In alta ordine de idei, dublarea filmelor nu prea are legatura cu copii din moment ce vreo 50% din ele sunt din alea cu 12,16 in cerculeț. Si tot pe tema asta imi amintesc un pic de timpul cand aveam eu vreo 5-6 ani si ii ziceam bunicului 'Citește-mi' si problema se rezolva local, in familie. Asta ca sa nu mai vorbim ca partea cu subtitrarile m-a si ambitionat si ajutat sa invat sa citesc mai eficient. Si tot pe tema asta , trebuie sa mentionez ca am o sora care locouieste in Valencia la ora actuala si mi-a zis ca mai toti spaniolii pe care ii cunoaste nu se uita decat la filme dublate pentru ca daca sunt subtitrate nu sunt capabili sa urmareasca scrisul ... si nu ere vorba de copii sau batrani. Asa incat, domnule Socaciu, as prefera ca viitorii mei copii sa se enerveze 2 ani si sa invete sa citeasca decat sa ramana analfabeti 50.

Dar daca toate astea nu ne-au lamurit sunt curios totusi sa se justifice de ce sa fie obligatorie dublarea in limba romana ? Nu inteleg treaba asta cu obligativitatea intr-o societate democratica ... adica nu suntem obligati sa mergem la vot, nu suntem obligati sa mergem la cursuri in limba romana putand sa optam pentru o limba materna , dar in schimb suntem obligati sa ne uitam la filme dublate? Pai de ce?  E suficient ca sa nu existe nici o obligativitate ... canalele care dau filme vor face incercari, vor da cateva mai importante dublate si daca din statistici rezulta ca a crescut audienta atunci e clar, vor dubla fara sa fie obligate. Daca scade audienta, vor corecta lucrurile. Totul se rezolva normal ca intr-o societate care se autoreglează pe baza de cerere si consum , sa luam ca exemplu canalele de desene animate care sunt mai toate dublate in limba romana, si fara obligativitate. DE CE OBLIGATIVITATE?

PS: titlul se referea la fraza din Terminator Hasta la vista, baby! dublata in limba romana bineînțeles .

Povestea vorbei - De ce latra câinii in Giurgiu

Ati intalnit vreoadata expresia iti dau o plama de auzi cainii in Giurgiu ? Eu am intalnit-o de multe ori in perioada cand eram copil, de fapt cred ca am si luat vreo doua palme din alea , doar ca nu-mi mai amintesc daca am auzit cainii respectivi sau nu. Din pacate pentru expresie, si din fericire pentru mine, cred ca in ultimii zece ani nu am mai auzit-o deloc, fie persoanele din cercurile in care activez acuma se sfiesc sa-mi promita palme :-) , fie expresia e pe cale de disparitie.

In sensul in care mi-a fost comunicata mie, cand eram copil si faceam cate o boroboața majora, expresia promite o palma zdravana. Am gasit, cautand pe internet, posibilitatea ca expresia asta sa se refere la faptul ca o palma data la toba urechii te poate face sa-ti țiuie auzul, si se pare ca exista si un echivalent intr-o alta expresie, a auzi toaca in cer. Singura problema in presupunerea asta e faptul ca o țiuitura nu suna ca un latrat de caine indiferent cat de castrat sau mic ar fi cainele... si, desi nu am fost niciodata in viata mea la Giurgiu , nu cred ca pe acolo caini latrau altfel. De altfel, persoane mult mai pricepute ca mine in tainele limbii romane si-au pus problema cainilor din Giurgiu, dar fara prea mare succes. Din articolul cu pricina am reusit sa aflu însă, ca in literatura noastra expresia apare undeva la jumatatea secolului XIX, fiind folosita de Petre Ispirescu in povestea Aleodor Împărat (1872)  Aleodor, cum se deşteptă, îi trase o palmă de auzi câinii în Giurgiu,  si de I.L.Caragiale in O noapte furtunoasa (1879): să fi fost el aici să mă fiarbă aşa, că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap de auzea câinii în Giurgiu. Si tot respectivul articol mi-a atras atentia asupra unei alte posibilitati si anume ca intelesul expresiei ar fi acela de îmbunatățire a capacitatii auditive. Cumva palma respectiva , desi puternica, nu te amețește ci te trezeste la realitate, te face suficient de atent încât sa auzi cainii latrand in Giurgiu.

Acuma, ca am stabilit cat de tare e palma si cam ce efecte are ea, mai ramane sa aflam de ce naiba tocmai in Giurgiu ? Ca doar nu erau acolo caini special antrenati sa latre mai tare sau mai melodios... Ei bine, dupa ceva cautare mai asidua, am gasit si raspunsul la misterul asta, intr-un comentariu la un articol tot pe tema câinilor din Giurgiu. Se pare ca in perioada in care Tara Românească era supusa Imperiului Otoman, Giurgiu era raia turceasca , si turmele de oi care erau scoase din tara, erau trecute cu barcile in Bulgaria fix pe la Giurgiu, iar cainii insotitori ai acestor turme ramaneau acolo :-).

Imi dau seama cam ce colectie de caini aveau cetatenii din Giurgiu pe vremea aia , chestia asta ar trebui sa i-o zicem si la Brigitte Bardot sa se bucure si ea :-).

Ghidul incepatorului - schimbarea corzilor la chitara acustica

Sincer vorbind, atunci cand mi-am cumparat chitara nici prin gand nu mi-a trecut ca va trebui sa-i schimb corzile la un moment dat. Nici cea mai vaga urma de idee nu a inflorit in mintea mea, credeam ca am cumparat chitara si gata, o am asa pana la adanci bătrâneți. Pana cand m-am intalnit dupa ceva timp cu un prieten si m-am laudat ca am chitara, si din vorba in vorba ajungem la momentul ala cand ma intreaba 'Si cat de des schimbi corzile ?'. Moment in care mi-a picat fața... 'Aaa .... trebuie si schimbate ? Ca nu mi s-a rupt niciuna ... ' Si de aici a inceput haosul, pt ca nu aveam habar daca ar trebui sa le schimb sau nu. Sau cand . Sau de ce. Si dupa ce am lecturat eu un timp pe internet, intr-un final am ajuns la concluzia ca nu are sens sa-mi schimb corzile ...de ce sa repari ce nu-i stricat. Si am pastrat setul ala de corzi 11 luni , fara sa-mi bat prea mult capul, si nici de curatat nu prea le curatam, ca deh ... ce sens are sa cureți niste sârme. Doar ca prin luna a 9-a de utilizare sunau din ce in ce mai infundat , iar intr-a 10-a acordam chitara si tot ca naiba suna imediat dupa acordare. Ca sa nu mai vorbim ca aveam unele porțiuni pe o coarda care vibrau aiurea. Si am inceput sa cred ca e chitara defecta , ca trebuie ajustata tija din grif, ca trebuie chitara re-fretuita , si alte bazaconii din astea. Pana la urma s-a dovedit ca nu-i trebuia decat un set de corzi nou (ma rog, cred ca schimbara utilizatorului i-ar prinde bine , dar n-are ea norocul asta). Asa incat ... primul sfat al ghidului: schimbati-va corzile, daca nu la 3 luni, macar la 6 si tot ar prinde bine. Un profesionist isi schimba corzile in functie de cat de bine le intretine, cat de mult le uzeaza si in functie de tonalitatea pe care o au. Noi incepatorii putem sa folosim criteriile astea :
- daca chitara suna mai infundat (in comparatie cu un tunner de pe net de exemplu)
- daca corzile erau la origine deschise la culoare si acuma sunt maro
- daca trebuie acordate foarte des
- daca se rupe o coarda (probabil ca nici celelalte nu sunt departe).

De ce avem nevoie la schimbarea corzilor ? In primul rand de un set nou de corzi :-) . Restul obiectelor sunt optionale , dar ar prinde bine sa le aveti la indemana: string winder, cleste de sarma, tuner.

Setul cel nou de corzi , ar fi bine sa fie de aceeasi grosime ca si cel vechi. Daca nu stiti ce grosime a avut, cand mergeti sa-l cumparati, luati cu voi ori chitara ori coarda cea mai groasa, vanzatorul o sa-si dea seama ce va trebuie. Acest lucru e important pentru ca griful chitarii a fost reglat sa suporte optim rezistenta la tensiunea corzilor de grosimea care era inainte, daca puneti o grosime diferita asta se poate reflecta prin usoara indoire a grifului. E destul de greu de vazut cu ochiul liber ,dar o diferenta mica intre distanta dintre lemn si corzi , la capul grifului si la mijlocul lui o sa o percepeti in tonalitatea chitarii in curand. La o chitara acustica se poate trece de la mediu la subtire sau gros si fara reglaj din grif, dar din cate am inteles, electricele sunt mai sensibile (insa nu pot confirma). Reglajul in grif se face cu o cheie imbus, folosind  cheia in capatul tijei accesibil prin gaura de sunet. Maaaaaare grija , operatia asta ar trebui facuta numai de un profesionist.

String winder-ul este o manivela cu dubla functionalitate, foloseste la invartirea cheilor cu care se intind corzile, si la scoaterea dopurilor cu care sunt prinse corzile in punte, jos sub gaura de sunet. Se poate si fara el, dar munca este mult usurata prin prezenta acestui obiect, si avand in vedere ca e ieftin ca braga (gasiti la 5-10 lei), isi merita banii. Eu la prima schimbare de corzi nu am avut winder, am scos dopurile cu șurubelnița, si am invartit cheile cu manuța... vai si amar.

Cleștele de sarma e necesar numai daca  vreti sa taiati surplusul de coarda ramas. Am auzit din vreo doua surse diferite ca e bine sa fie taiate pentru ca daca raman se dezacordeaza chitara un pic mai repede ... nu pot sa confirm asta, dar din punct de vedere estetic , corzile lasate intregi arata ca naiba :-D. Oricum , pentru taierea lor va trebuie sigur un clește de sarma , patent , sau alta unealta capabila sa taie sarma oțelita. Nu încercați cu unghiera ca nu merge ... am incercat eu si n-am reusit decat sa știrbesc unghiera de pomana.

Daca aveti toate cele de trebuinta la indemana, purcedeti la a cauta pe youtube un tutorial video care sa va arate miscarile clar. Sunt si tutoriale scrise , dar video mie mi se pare mai util si mai usor de urmarit. Urmariti cu mare atentie partea in care se arata sau se descrie cum trebuie introdusa si infasurata coarda pe cui, pentru ca e foarte importanta. In tutorialul pe care l-am ales eu , persoana se misca foarte repede, ar fi bine sa nu va lase impresia ca e asa usor, el are o gramada de experienta la activ, mai urmariti si alte tutoriale.

Schimbarea corzilor se face una cate una, sau maxim cate doua odata, tot din motive de menținere a tensiunii in griful chitarii. Un alt motiv ar fi ca daca sunteti la prima schimbare de corzi si le dati pe toate jos, iar pe cele noi le-ati despachetat deja, mai mult ca sigur ca o sa aveti probleme in identificarea corzilor care trebuie puse pe chitara , in special la corzile mai subtiri acolo unde diferenta de la o coarda la alta e abia perceptibila. Deci, va recomand sa scoateti corzile noi din plicul protector tot una cate una in momentul cand le vine randul sa fie schimbate :-).

Presupunand ca intreaga operatie s-a incheiat cu succes, urmeaza faza de acordare a chitarii unde o sa va trebuiasca un tuner, fie unul fizic , diapazon sau tuner digital , fie unul software, pe calculator , cu ajutorul microfonului. Eu prefer varianta software , ca nu costa nimic daca ai deja calculator si microfon,si sunt o gramada din astea pe net.

Daca ati depasit si faza de acordare si toate corzile suna perfect cand sunt lovite separat, urmeaza o mica surpriza ... neplacuta. In majoritatea cazurilor, la chitara acustica, nu stiu daca si la celelalte, corzile nou schimbate nu suna bine, nu vibreaza la unison cum ar trebui. Sincer, nu prea stiu cum sa exprim chestia asta bine, dar o sa auziti clar diferenta, o aude si un afon cred. Efectiv, fiecare coarda luata in parte vibreaza corect dar impreuna vibreaza aiurea. Trist este ca nici un tutorial de pe net despre inlocuirea corzilor nu pomeneste de chestia asta, te lovesti de ea la locul faptei , si ti se pare ca n-ai facut ceva bine. Si incepi sa le reacordezi , si sa le re-reacordezi , iar daca esti suficient de insistent reușești sa rupi una sau doua in timpul asta (eu am reusit). Dupa ce am mai dat banii pe un alt set de corzi, si am mers la un specialist sa mi le inlocuiasca, am aflat de la acelasi specialist ca e un efect normal ... si ca trece dupa vreo 4-5 zile daca lași chitara in pace. Se pare ca exista si o metoda de a rezolva problema asta mult mai repede prin intinderea corzilor, dar nu am aplicat-o niciodata, mi se pare cam complicata si as prefera sa o vad cu ochii mei înainte sa o testez de unul singur pe chitara.

Lilith - o poveste mai puțin povestita

Termenii de misogin si misoginism se preumbla la ora actuala mai prin toate mijloacele mass-media si rare ori se intampla sa aiba loc o conversație intre o domnișoara sau doamna mai emancipata si un domn mai putin emancipat , in care sa nu se auda si cuvantul misogin , cateodata urmat si de un -ule pentru clarificare. Trebuie sa recunosc ca am avut si eu o perioada de vreo doua luni in care mi s-a pus eticheta de misogin si mai ca incepusem sa cred ca asa si e. Spre surpriza mea, azi, in timp ce ma documentam un pic pe net pentru articolul asta, am avut curiozitatea sa caut informații si despre cuvantul misogin si iata ce am gasit : barbat care uraste femeile, care manifesta repulsie fata de femei , care evită societatea, cercurile, compania femeilor . Aaaaa ... ce ? Pai frate , stai un pic, ca oricat m-as gândi la asta nu cred ca ma incadrez...adica recunosc, mai bag cate o replica ascuțita din cand in cand,sau un banc mai nesarat, dar repulsie fața de femei... prea de tot, uite ma jur pe Playboy ca nu e asa :-). Si sunt convins ca 99% din persoanele carora li se zice ca sunt misogini nu se incadreaza nici ei ,pentru ca pur si simplu e o confuzie de termeni. Eu as fi in stare sa fac pariu ca de fapt noi barbatii (cel putin aia care este porci) , ne incadram mai mult la termenul de sexisti / sexism , adica in termeni populari , ne credem mai cu moț.

Pai , imi pare rau fetelor, dar la noi in Romania, si de altfel in cel putin un sfert de mapamond , oamenii fac parte din religia crestina, care religie are ca si carte de căpătâi Biblia. Si ce spune Biblia e sfant ... dati-mi voie sa citez:

Leviticul, 12,2/8
Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.
Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni.
Care va sa zica , pruncii de parte barbateasca aduc  mai puține prejudicii mamei lor decat fetele. Clar sunt mai cu moț.

Corintenii I, 12,4
Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul

Corintenii I, 12,8:9
Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

Corintenii I,14,34:35
Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.

Timotei I , 2,12:13
Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.


Pana una alta , am ajuns la concluzia ca e ok sa fii sexist , daca esti crestin, te incadrezi in preceptele religioase.Deci fetelor, v-ati ars ... ce sa va fac, daca prima femeie s-a nascut din coasta lui Adam , de acolo sunteti compromise toate. Dar oare asa este ?

Conform celor scrise in textele 'autorizate' sa faca parte din Biblie, da. Clar, Adam s-a nascut primul, si Dumnezeu i-a facut o soața din coasta sa. Doar ca mai sunt si unele texte, mai putin cunoscute, si care garantat n-o sa ajunga in Bibile prea curand, unul dintre ele fiind si Alfabetul lui Ben Sira pe care unii experti il considera ca fiind scris de acelasi autor ca si Ecclesiastul , document care a fost integrat in Biblie.Interesant, in ultima parte a documentului, este un text care sustine ca nu Eva a fost prima femeie:

In timp ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, care era singur, El a zis 'Nu e bine ca barbatul sa fie singur'. Si atunci a creat femeia, din pamant, la fel cum L-a creat si pe Adam, si a numit-o Lilith. Adam si Lilith au inceput imediat sa se certe. Ea a zis 'eu nu voi fi dedesubt', si el a zis,'eu nu ma voi afla sub tine, ci numai deasupra.Pentru ca tu nu poti sa te aflii decat jos in timp ce eu sunt cel superior'. Lilith a raspuns 'Suntem egali unul celuilalt, precum suntem amandoi facuti din pamant' Dar nu au vrut sa asculte unul de celalalt. Cand Lilith a vazut aceasta, a rostit Numele cel de Nerostit si a zburat departe. 

Daca povestea aparține sau nu autorului Ecclesiast-ului , e mai putin important. Ceea ce mi se pare mie important este ca undeva in secolele VIII-X e.n. (de cand se considera ca ar data Alfabetul lui Ben Sira), intr-o perioada in care societatea patriarhala nu prea avea loc de concesii, a existat o persoana dispusa sa ia in considerare ideea ca femeia si barbatul sunt si au fost egali de la începuturile timpului. Eu unul, i-as acorda post mortem premiul Nobel pentru emancipare in gandire, il merita pe deplin.

Povestea vorbei - In țara lui Papura Voda

Pe plaiurile astea mioritice, pe care mai nou bacii cumpara pamant la Pipera , au mai fost domnitori care au beneficiat de un mandat generos, podiumul fiind ocupat de Carol I, campion absolut, cu 48 de ani de domnie , si Stefan cel Mare cu 47. Dar celor doi, nici prin cap nu le-a trecut ca o sa fie spulberati de-a dreptul de un domnitor pe care lumea nu-l prea cunoaște pe nume dar il recunoaște de conducator , pentru ca, nu-i asa , cu totii stim ca Romania e țara lui Papura Voda, și nu de azi de ieri , ci de sute de ani incoace.

Dar sa facem cunoștință: dragi concetateni vi-l prezint pe Ștefăniță Lupu, tânărul care in 2 ani de domnie si 20 de ani de viata a reușit sa intre in topul celor mai folosite expresii romanesti.  Si in numai 2 ani... nu-i lucru ușor, unii au avut nevoie de 2-3 mandate ca sa ramana si ei in memoria noastra cu perle de genul 'meandrele concretului' sau 'iarna nu-i ca vara'. Dar sa revenim la Ștefăniță. Prin scrisa lui Miron Costin gasim in hrisoavele prafuite ale istoriei , povestea numelui de Papura Voda , in  Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul :

Intelegandu Ștefăniță-voda ca trece Constantin-voda Nistrul la Soroca, au iesit la Coiceni cu oastea sa ș-au pus tabara acolea, insa oastea era pre puțina, ca țara intr-aceia foamete era intr-aceia anu, cat manca oamenii papura uscata, in loc de paine, macinandu-o uscata. Si de pe aceia foamete porecliia si pre Ștefăniță-voda, de-i dzicea Papura-voda. Ca vremile si voia lui Dumnedzau nu sunt in voia domnilor.

Daca Miron Costin ne spune cate ceva despre cam ce insemna o criza economica in Moldova secolului XVII , Ion Neculce ne da si cateva informatii despre ispravile mai directe ale domnitorului , in O samă de cuvinte:

 Ştefăniţă-vodă, ficiorul lui Vasilie-vodă, fiindu domnu tânăr dezmierdat şi inimos, de multe ori ieşind cu boierii la primblări, pune de lua frîile din capeteli cailor boierilor şi le da chiot cailor, de cade boierii gios de-ş sfărma capetile, cît să îngrozise boierii a mai merge cu dînsul cu cai buni la primblări.

Hmmm... se pare ca nici lui nu prea-i placeau mogulii corupți. Iar unul din acestia era Nicolae Milescu Spatarul pre învăţat şi cărturar, ce stia multe limbi: elineşte, sloveneşte, greceşte şi turceşte , care dupa ce a complotat impotriva domnitorului, s-a ales cu nasul taiat , si a trebui sa se refugieze in Tara Nemțasca iar mai apoi a fost invitat la Moscova ca si translator, de catre țarul Alexeii Mihailovici tatal lui Petru cel Mare. Acelasi Nicolae Milescu Spatarul care a fost trimis de țarul Imperiului rus ca ambasador in China , ocazie cu care ne mandrim si noi cu primul roman ajuns pe meleagurile extremului orient.

Deci, ce se intampla in vremea lui Ștefăniță Lupu ? Domnitorul avea chef de glume nesarate, existau boieri corupți , in tara era foamete, si ca sa realizeze ceva mai de Doamne-ajuta , romanii cu potențial trebuiau sa-si desfasoare activitatea pe meleaguri straine. Sună cunoscut?

Povestea vorbei - pește

V-ați intrebat vreodata de ce naiba numim noi romanii un proxenet pește ? Oricat m-am gandit, nu am reușit sa gasesc absolut nici un element comun intre o vietate care inoata pe sub apa si tace 'ca pestele' si un individ care intermediaza favoruri sexuale contra cost. Oricate bucațele de mamaliga ai arunca in apa sunt sigur ca nici un pește n-o sa-ti aduca vreo peștoaica in carlig, si nici proxenetii nu prea cred eu ca sunt campioni la scufundari sau la inot. Daca e sa ne uitam la limbile inrudite de la care a mai imprumutat romana pe ici pe colo, in franceza , poisson n-are nici o tangenta cu proxenetismul, in italiana pesce e pește si atat, despre englezescul fish ce sa mai vorbim.

Incercand cautarea in sens invers , am pornit de la arhicunoscutul pimp , si am aflat ca vorbulița  dateaza de prin secolul XVII cand englezii l-au importat de-a gata de la vecinii lor francezi, la origine pimper , in romaneste a te ferchezui, a te imbraca galant. Este folosit pentru a semnifica o persoana care intermediaza relatii sexuale in cartea The Bashful Lover de Philip Massinger in 1636 si a pastrat semnificatia asta timp de cateva secole pana cand s-au gasit doi americani deștepți sa-i dea un alt sens in emisiunea de succes Pimp My Ride . Pornind de aici  lucrurile au degenerat rau de tot , proxenetii americani din zilele noastre fiind in acelasi timp si adeptii unui stil de a se imbraca mai plin de bling bling-uri decat pomul de Craciun. Pe tema asta băieții din South Park au un episod genial care merita vazut :-D. Cu toate astea, nici o legatura cu peștele...

Atunci cand credeam ca toate sperantele-s deșarte , un post intr-un forum romanesc (si nu orice forum, ci chiar cel de pe culinar.ro :-) ) a reusit in sfârșit sa ma lumineze. Problema era ca nu cautam ce trebuie ... dupa cum stim romanii sunt mai lenesi de felul lor, dar de data asta s-au intrecut pe sine. Pe filiera nautica, marinarii romani (e vorba de alți marinari nu de acel marinar) au adus in tara odata cu produsul piscicol si termenul de macrou, importat de la francezi (unde chiar are si sensul de proxenet), si pentru ca maquereau era cam complicat de zis cand esti un pic turmentat si ai chef de o duduie sa-ti aline șederea la mal , dragii nostri confrați au scurtat-o la pește . Pe de alta parte franțuzescul maquereau se trage si el la randul lui de la olandezi , din makelaar , cu înțelesul de mijlocitor , pt ca ... surpriza-surpriza olandezii secolului XIV credeau ca in fiecare primavara macroul ghida femelele de hering catre masculi. Din pacate s-a dovedit ca macroul se hrănește cu hering, deci, faptul ca dadea târcoale bancurilor de hering nu era tocmai din bunăvoință :-) .

Oricum, trebuie sa recunoastem ca logica umana functioneaza excelent: macrou + hering = mijlocitor in olandeza = proxenet in franceza = pește in romana :-D

Zaibăr - un mit demitizat

Nu stiti ce e zaibărul ? Pai ma fraților, pentru un oltean sadea, juvete deh ... zaibarul e cel mai prețios avut, vin de frunte negru si tare , care dezleaga limba, inveseleste firea si imprieteneste oamenii. In partea de sud a Doljului vinul asta e nelipsit de pe mesele oamenilor , si trist este anul in care seceta le rapeste din recolta. Si ce bucate mai bune pot sa fericească omul decat un ostropel de pui cu zeama de ciușca iute alaturea de o paine coapta-n țăst si o felie de telemea de oaie stropite din plin cu o cana de lut plina ochi de zaibăr rece. Nu ma credeti ? Pai atunci sa va spuie chiar Nea Marin al lu'Juvete din Băilești despre cat de apreciata este licoarea:



Acuma , sa v-o spui pe drept , si eu mi-s oltean , mai dincoace dinspre vest, de la Severin , unde Dunarea e-nchisa la Portile de Fier cu lacatu'cat plosca, iar de copilarit , am copilarit si prin Băilești oleaca, ca de aici e spița mamei , de prin zona denumita inainte 'a Colăneștilor', asa ca nu sunt nici pe departe strain nici de gustul nici de puterea zaibărului.

Imi amintesc cu placere de zilele petrecute pe acolo , alergand prin țarâna, sapand gropi anapoda prin gradina (spre disperarea bunicului), si privind cu interes la vecinul Mișu (sau Nașul cum i se spunea la noi in familie) , care tragea cu praștia si cu tunul de carbid dupa grauri ca sa lase via in pace.Imi amintesc si de orele petrecute desfacand cu sarguinta ochiurile de la gardul de plasa dintre noi si vecin , ca sa trec sa mananc căpșuni, si de zilele petrecute la culesul viei (cand băgam doi ciorchini in târnă si zece boabe in gura de ma lua durerea de burta pe finalul zilei).Ce-i drept e drept, pe vremea aceea eram mic si nu prea știam sa apreciez clipele fericite petrecute la țara, dar e bine macar ca am ramas cu amintirile.

Dar sa devenim serioși, parca vorbeam despre zaibăr , nu ? Ei bine, zaibarul e un vin tare si aspru, taninos, de culoare rubiniu inchis catre negru , vin din acela vestit ca ar fi bun pentru femei daca il beau bărbații, si oricare oltean sadea de prin partile acelea ar putea sa jure ca nu exista pe lume un vin mai bun si ca a fost cultivat pe plaiurile noastre din mosi-stramosi. Atat de mult suflet pun oamenii aceia in vinul lor incat au reusit sa-i obtina caliteatea de marca inregistrata si sa organizeze un festival al zaibărului care a ajuns anul trecut la a III-a editie.

Din pacate pe cat de entuziasti sunt oltenii, pe atat de trist este adevarul, pentru ca zaibarul e la fel de originar din Oltenia ca si nuca de cocos. Povestea zaibarului incepe prin anii 1860-1890, o perioada considerata in Europa ca si o apocalipsa a viilor, datorita atacului de filoxera care a distrus majoritatea podgoriilor din perioada aceea si a dus la disparitia catorva soiuri importante de vița nobila. Filoxera este o insecta parazita originara din America și adusa in mod accidental in Europa odata cu cateva soiuri de vița experimentala in 1863, insecta care isi depune ouale sub scoarta plantei distrugand radacinile acesteia. Neavand nici un fel de protectie in fata acestui daunator nou introdus in ecosistem, vita europeana a fost distrusa in mare parte de atacul filoxerei care s-a raspandit necontrolat in intreaga Europa. Ca si solutie, la vremea respectiva s-a purces fie la tratarea viei cu diferite substante, fie la punerea vitei europene pe port-altoi de vita americana rezistenta la filoxera, fie incrucisarea soiurilor europene cu cele americane (care desi rezistente, sunt calitativ inferioare). Unul din adeptii hibridizarii viilor a fost si Albert Seibel care a lasat mostenire diverse soiuri hibride si lipsite de valoare , datorita calitatii slabe a struguilor din care rezulta vinuri inferioare lipsite de personalitate si nepretabile la invechire. Iar de la Seibel la Zaibar , n-a fost chiar cale lunga :-).

Ca sa le iau un pic apararea, tot prin zona aia, oltenii mai cultiva, ce-i drept cam rar, un soi de struguri de origine pur româneasca numit Roșioara. Aveam chiar la noi in gradina vreo 4-5 buturugi din al caror rod ne infruptam cu placere eu si familia mea.

Povestea vorbei - Fuck

Ehei, dragii moșului , a sosit vremea sa ne indreptam atentia si spre meleaguri straine , acolo unde, sub obladuirea Unchiului Sam si a Hollywood-ului  prospera si se propaga o mândrețe de cuvânt bun de zis in mai orice situatie , si anume fuck .

Pentru cei care au trait pana mai recent in caverna sau pe o insula pustie, cuvantul este la origine un verb si se traduce  in romana cel mai bine prin a fute (bineinteles ca puteam sa folosesc a copula, a face sex dar nu avea rezonanta necesara). Mai exista si alte cuvinte care in forma originala sau cu mici modificari si-au depasit limitele si au fost folosite si ca alte parti de vorbire , dar fuck este campionul absolut, fiind folosit in prezent sub forma de substantiv, prefix sau sufix pentru un substantiv, adverb, interjecție sau grad de comparatie (exemplificarea necesara este aici  :-) ) Fiind unul din acele cuvinte considerat obscen, a fost introdus din cele mai vechi timpuri in categoria acelor cuvinte despre care nu se scrie nimic-nimicuța si a poposit in categoria asta timp de mai multe secole pana recent, tăind astfel pentru lingvistii din prezent orice sansa de detectie a originii sale. Pe de alta parte , fiindca glumeții de felul lor nu prea apleaca urechea la regulile bunului simt instituite de scriitorii elevați, si mai ales pentru ca internetul are capacitatea de a propaga glumele mai repede decat ai zice supercalifragilisticexpialidocious, de prin anii 1990 incoace au inceput sa apara niste legende urbane destul de interesante care incearca sa explice etimologia cuvantului.

Prima legenda urbana de acest fel leaga originea cuvantului de Britania secolelor XII - XIII, acolo unde se presupune ca acele cupluri care doreau sa aiba un copil, aveau nevoie de consimțământul regelui pentru actul procreeri in sine. Odata obtinuta aprobarea regala , se punea o notificare la usa 'Fornication Under Consent of the King' , cam la fel cum magazinele de astazi isi afiseaza avizul de functionare de la ministerul sanatatii :-). Va inchipuiti ca , vecinii vazand anuntul pe usa, probabil se strangeau pe la ferestrele casei cu pricina ca sa vada si ei un film cu pătrățel rosu. Din pacate , istoria nu prea documenteaza existenta unei astfel de traditii asa incat legenda nu poate fi considerata decat o povestioara amuzanta.

A doua legenda considera cuvantul tot ca si rezultat al unei acronimizari , de data aceasta provenind din secolele XVIII-XIX cand se practica pedepsirea in public a unei persoane avand legata de gat o pancarda pe care scria fapta săvârșită. Legenda spune ca violatorii sau cei care se angajau in sex premarital purtau la gat 'For Unlawful Carnal Knowledge', insa si aceasta legenda este dezmintita prin simplul fapt ca acest cuvant este istoric mentionat cu mult inaintea secolului XVIII.

Cea mai interesanta varianta este insa, aceea a nasterii cuvantului in timpul Razboiului de 100 de ani intre Franta si Anglia. In aceasta perioada arcasii englezi erau vestiti pentru arcurile facute din lemn de tisa, pe care le struneau folosind degetele aratator si mijlociu, iar actiunea era numita 'plucking the yew'. Inaintea unei batalii importante si anticipand victoria, francezii i-au amenintat pe englezi ca le vor taia degetul mijolciu ca sa nu mai poata folosi arcurile niciodata, insa spre surprinderea lor englezii au castigat si la sfarsitul luptei au fluturat degetul mijlociu strigand  we can still pluck yew! (mai putem inca trage cu arcul). Povestea mai spune ca de-a lungul timpului expresia pluck yew s-ar fi transformat fonetic in fuck you in timp ce gestul degetului mijlociu a ramas neschimbat. Nu stiu daca englezii le-au aratat sau nu degetul mijlociu francezilor, in schimb am reusit sa aflu ca gestul a aparut cu foarte mult timp inaintea Razboiului de 100 de ani, chiar dinaintea francezilor sau a englezilor, fiind prima data inregistrat scris in 423 î.e.n in piesa 'Norii' de Aristofan :
Strepsiade: Ritmul degetului ? Il cunosc.
Socrate: Atunci definește-l.
Strepsiade [extinzand degetul mijlociu intr-un gest obscen]: Consta in mentinerea ritmului cu acest deget. Ma rog, cand eram copil [ridicand falusul] obisnuiam sa țin ritmul cu asta.
(Am tradus textul dintr-o alta limba pentru ca nu am reusit sa gasesc piesa in romana in timp util , daca traducerea nu este in totalitate corecta imi cer scuze). De la greci , gestul se pare ca a traversat la romani acolo unde a fost pus la loc de cinste si a primit si un nume specific digitus impudicus, ca mai apoi sa se propage prin filele istoriei pana in zilele noastre.

Revenind la subiectul initial, cuvantul fuck este considerat de specialisti fie de origine germanica , fie de origine latina, pentru ca este raspandit in special in limbile de origine germanica sub formele ficken (germana), fokken (olandeza) fukka (norvegiana), fokka (suedeza) , si in limbile de origine latina sub formele foutre (franceza),  fotre (catalana), fottere (italiana),futere (ia ghiciti), follar(spaniola) , foder (portugheza). Important de retinut este ca acest cuvant este pe cat de raspandit, pe atat de vechi , prima sa aparitie de netagaduit in engleza fiind in 1598 in dictionarul italian-englez scris de John Florio :
Fottere: To jape, to sard, to fucke, to swive, to occupy


PS: pe wikipedia exista un top al filmelor care au folosit cuvantul fuck de cele mai multe ori :-).

Noi proverbe in cultura urbana din China Town

Urmatoarele proverbe/glume le-am gasit in cartea World's funniest proverbs de James Alexander si le-am adaugat in varianta originala in engleza , pentru ca traduse in romana nu au nici un farmec. Have fun !


Baseball wrong: man with four balls cannot walk.

Crowded elevator smell different to midget.

Man who run in front of car get tired.

Man who run behind car get exhausted.

Man with hand in pocket feel cocky all day.

Man who fight with wife all day get no piece at night.

Man who drive like hell bound to get there.

Man who drop watch in toilet bound to have crappy time.

Man who push piano down mineshaft get a flat miner.

Passionate kiss like spider’s web: soon lead to undoing of fly.

Virginity like bubble: one prick all gone.