Fiind un pic cam deprimat , am cautat niște versuri care sa se asorteze cu starea de spirit si am dat de astea , care sunt cum nu se poate mai potrivite :-)
Mulți doresc singurãtatea, dar eu de ea sunt sãtul,
I-am cunoscut bunãtatea, mi-a venit acrã destul.
Un om singur într-o casã șade ca un surd și mut,
Mãnâncã fãrã de masã, doarme fãrã așternut;
Când pleacã din cas-afarã, drumu-i e fãrã soroc,
Umblã ca un pierde-varã, zãbovind din loc în loc,
Prânzește unde-i e foame, mãnâncã ce o afla,
Unde însereazã doarme, așterne ce s-o-ntâmpla,
În case familiare cu vãz bun nu-l priimesc,
E grețos la fiecare, deși-n fațã îl cinstesc.
De s-ar purta cât de bine și d-ar umbla ca un sfânt,
Tot îl defaimã orcine și îi zice paște-vânt.
Fieștecare își teme nevasta, fata de el
și se sfiește sã-l cheme sã petreacã-n vreun fel.
El cât de mult sã posteascã și sã umble nemâncat,
Mațele sã-i ghiorãiascã, tot îi zic cã e-mbuibat.
De sã duce la vro treabã mai des unde sunt femei,
Curtezan îl fac în grabã, ș-își râd de el între ei.
De sã duce la primblare, umblã singur ca un cuc
și privește cu jind mare la câți de brațet se duc.
Unde vede vro figurã, vro tânãrã, vrun pantof,
Stã, sã uitã, cascã gura și se alege cu of!
Acasã iar dacã vine, trãiește cu totul prost,
Rareori mãnâncã bine, mai mult uscãturi și post.
Când e bolnav, n-are cine un pahar apã sã-i dea,
Moare pânã când îi vine un cunoscut a-l vedea.
De are bani, tot gãsește câte un mai doritor
și vine de-l lingușește, sã-l lase moștenitor;
Iar de este sãrac moare cu zile din necãtat,
De patru, fãrã plânsoare, în groapã e aruncat
și se pierde dupã lume, ca o pulbere în vânt,
Neamul sãu și al sãu nume merge cu el în mormânt.
Nu-i rãmâne în viațã pomenire c-a trãit,
Trãiește fãrã dulceațã, se duce cum a venit.
Iatã dar singurãtatea, pe care mulți o slãvesc,
Asta e, zic, bunãtatea traiului filosofesc.
Fie, fie dãruitã dintru tot sufletul meu
Aibã-o cui e doritã, mai mult nu o voiesc eu.
Cu Dumnezeu înainte, îmi iau inima în dinți,
Mã-nsor, cununã, pãrinte, și zicã-mi toți cã n-am minți.
Cunoscut și știut este c-am mai fost cãsãtorit,
Am ținut douã neveste și nici una n-a murit.
Una mã lãsã pe mine, pe una o lãsai eu,
De am trãit rãu sau bine, sã ne ierte Dumnezeu.
șapte ani trãii cu una și mereu m-am judecat,
Gâra-mâra totdeauna, dar în sfârșit am scãpat.
Cu a doua fãcui casã și la al zecilea an,
Vrând sã se facã mai grasã, mã urî ș-îmi fu dușman.
Sãrace fuserã toate, sãracã și acum iau.
Cu doar, c-o fi și cu poate peste mai bine sã dau.
Dar însã deloc nu-mi pasã orșicum d-oi nimeri,
Unde o ieși sã iasã, sunt deprins a suferi.
Ca un soldat ce-n rãzboaie mai de multe ori a fost,
N-are fricã și nevoie ca acel recrut și prost.
Cine n-a umblat cu armã, i-e fricã-n mâini sã o ia,
În ochi îi e ca o spaimã, îl mãnânc câinii cu ea.
Iar cel învãțat îndatã o ia ș-o are de joc,
Se aprinde și stã gata se intre cu ea în foc;
Îl vezi cu fruntea semeațã peste armați tãbãrât,
Pe moarte or pe viațã, nu-i pasã, e hotãrât.
Așa și cel ce se-nsoarã ș-a tras danțul cãsnicesc,
L-a doua ș-a treia oarã, frici, spaime nu-l îngrozesc.
Gâra-mâra nu-l sfiește, cântecele i se par,
Când se-nvațã ș-îi lipsește, duce dorul l-al lor rar.
Omului de orce bine îi vine îmbuibãturi,
De dulcețuri greațã-i vine, dorește și acrituri.
Pelinul amar ca fierea ca o doftorie-l ia
și mai cu gust decât mierea pe nemâncate îl bea.
Mângâierea așa iarã saturã, des când o vezi,
ș-începe a fi amarã, de n-o fi și ceva sfezi,
Cã unde sunt iubiri multe, sunt și multe-ntristãciuni,
Ca plânsurile la nunte și râsul la-ngropãciuni.
De când lumea, asfel toate a fost și vor fi cum sînt,
Nici s-a putut, nici se poate împotrivã-le cuvânt;
Cui dar pielea sã-nfurnicã nevastã-n casã sã-și ia,
S-o lase cui nu i-e fricã sã tragã danțul cu ea;
Dar nici ne-nsurat, în urmã, sã umble prin sat hârbar,
Cã-și gãsește de îi curmã drumul din sat vreun par;
Pentru cã-n Sfânta Scripturã e-nvederat și citim,
Unde dã învãțãturã în lume cum sã trãim.
Ca una din trei la numãr sã-și aleagã cinevași:
Or însurat, or cãlugãr, or sã se facã ostaș.
Anton Pann : Despre casatorie iarasi - Poveste ăluia
No comments:
Post a Comment